Sacoşe

În portbagajul maşinii cu care şeful arbitrilor efectua un turneu în provincie, un observator şi fiica lui, arbitru, desigur, au depozitat două sacoşe. De plastic. Astea sînt faptele, surprinse de reporterii Gazetei, la faţa locului. Adică în spatele stadionului din […]

În portbagajul maşinii cu care şeful arbitrilor efectua un turneu în provincie, un observator şi fiica lui, arbitru, desigur, au depozitat două sacoşe. De plastic. Astea sînt faptele, surprinse de reporterii Gazetei, la faţa locului. Adică în spatele stadionului din Turnu Severin. Într-una din pungi, zice capul CCA, se afla un radio. În cealaltă, aer de ţară. Mai curat, mai uscat. Să respire şi gura lui. Oricum nu contează ce avea acolo, regulamente, păstîrnac sau copilul lui Britney. Imaginea contează.

Constantin versus sacoşele. E ca şi cum ar fi fost surprins la locul crimei, cu un cuţit în mînă. Care-i problema? El tăia ceapă. Şi nici măcar nu e cuţitul lui. „Chiar aşa am ajuns, să iau pachete de la arbitrii de Liga a IV-a?”. A, nu, sigur că nu. Numai că hm, ştiţi, e sezonul murăturilor şi n-a văzut nimeni gogoşari să încapă în plic.

Lucrurile devin clare, nu şi normale, dacă privim poza cu sacoşele ca pe o scenă de familie. Marea familie a arbitrajului. În care unii fac piaţa, iar alţii cară sacoşele. Unii se ocupă cu furnizarea, alţii cu aprovizionarea. Unii stau la sediu şi freacă menta sau spală vasele, alţii pun de mămăligă, iar copiii sînt trimişi să zburde pe-afară, cu fluierul la gît.

Închipuiţi-vă, toţi îl aşteptau pe capul familiei, să vină de la cumpărături. Dacă într-adevăr n-avea decît un radio în sacoşă, nasol! Vă daţi seama că s-a lăsat cu tigăi zburînd spre capul lui. Pentru că nimeni nu s-a dat în vînt vreodată după supa de tranzistor şi dioda cu ciolan.