Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Dosarul scamatorilor

Pentru ca un proces să dureze opt ani, e nevoie de magicieni, nu de magistraţi. Ancheta DNA expune acum trucurile unuia dintre ei

Permalink to Dosarul scamatorilor
vineri, 20 noiembrie 2015, 11:29

Cînd avea pe masă Dosarul Transferurilor, judecătoarea Geanina Terceanu, fostă Teodorovici, decidea amînări cum scot scamatorii panglici pe gură. Pe la amînarea cu numărul 30, te gîndeai: „Şi cu asta gata! Unde să încapă atîtea panglici!?”.

Secret profesional! În primă instanţă, procesul a fost amînat de peste 30 de ori şi a durat trei ani. Ancheta DNA începe să desluşească şi pentru spectatorii contribuabili trucurile din spatele unuia dintre cele mai lungi procese de corupţie din România postdecembristă.

Din momentul declanşării anchetei şi pînă la verdictul din 4 martie 2014, au trecut opt ani. Unii martorii au decedat sau au uitat de la mînă pînă la comisiile rogatorii.

Cluburile au retrogradat, jucătorii transferaţi s-au retras, garoafele de fetru s-au vestejit în fracul prestidigitatorului.

Cînd împărţirea dreptăţii durează atît de mult, încrederea în justiţie se apropie de încrederea în magicienii care îşi decupează asistenta în două, apoi o recuperează fără cazier din culise. Ceva se întîmplă acolo, nu ştii ce, nu poţi demonstra, iar verdictele judecătoreşti nu ai căderea să le comentezi.

Judecătoarea Geanina Terceanu a devenit inculpată. Este cercetată pentru luare de mită, de la trei dintre acuzaţii din Dosarul Transferurilor.

Pe parcursul anchetei, vom şti mai multe despre cum reuşea magistratul să extragă atîtea vicii de procedură din mînecă. Despre cum reuşea un judecător să nu judece, dar să creeze iluzia judecăţii, pentru ca achitarea să nu pară ruptă din context.

Un alt magistrat care a avut pe masă Dosarul Transferurilor şi a constatat că „faptele nu există”, Luchian Constantinescu, a stîrnit zilele acestea atenţia Inspecţiei Judiciare, din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Este anchetat pentru că a decis că Moş Crăciun există şi l-a pus în libertate a lui Cristian Popescu Piedone, suspect în Dosarul „Colectiv”.

Avocaţii fostului primar ceruseră doar eliberare condiţionată, sub control judiciar. O adevărată provocare, acest caz Piedone! Una e să subtilizezi din vorbe, hocus, pocus, un cărucior plin cu probe. Să-l goleşti din cîteva pase magice. Alta e să convingi o ţară întreagă că morţii de la Colectiv nu există.

Judecătorii nu dau socoteală decît în faţa judecătorilor. Dacă nu funcţionează mecanismele imunitare din organismul cu sînge de castă al magistraţilor, funcţionează justiţia însăşi. Luchian Constantinescu va da socoteală judecătorilor din Inspecţia Judiciară.

La fel, Geanina Terceanu va da socoteală în faţa judecătorilor, dar după ce trece întîi prin întrebările procurorilor. Ea n-a avut bafta să fie inspectată în timp util. Zecile de amînări n-au neliniştit pe nimeni din breaslă. Amînările erau monedă curentă, pitită după urechea judecătorilor, cînd a început Dosarul Transferurilor.

Nu comentăm verdictele, dar plătim salarii pentru ele şi avem dreptul la explicaţii, cînd le primim după ani de aşteptare. Pînă să ajungă la noi, coşul cu mere devine, la loc, livadă. O fi făcînd şi asta parte din spectacol. Magie cu încetinitorul. Opt ani. Pînă şi lui Harry Potter i-a crescut barba.

Pînă şi Kafka s-a apucat de bancuri. Face stand up, sit down comedy. Inculpaţii aproape şi-au ispăşit pedeapsa şi sînt aduşi din nou în boxa inculpaţilor. Urmează dosarul cu faptele din spatele dosarului cu faptele „care nu există”. În sfîrşit, toate ţambalurile vor fi ieşi din batistă.

Comentarii (8)Adaugă comentariu

Naica (74 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 13:37

Mariuco, e de urmarit ! Si poate ne spui si noua, neofitilor: Cum e posibil ca niste delincventi notorii , sa-si bata joc de o lume intreaga? Un individ care nu stie decat sa joace la „babaroase”, sa scuipe si sa se dea „grande”, are la picioare justitia din Romania? Oare acest individ poate avea mustrari de constiinta? Mustrari de …. ce?

GIGEL CEL MARE (1 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 13:49

De aia se tot amana acest dosar, si lumea facea misto atunci la a 40-a amanare, ca asa e sistemul nostru, da de unde, vad ca asa e coruptia din sistemul nostru.

cristi (2 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 15:32

Este o eroare. Luchian Constantinescu a facut parte din primul complet de la Curtea de Apel Bucuresti care a dispus condamnarea personajelor amintite. Luchian nu a considerat niciodata ca faptele nu exista

Maria Andrieş (1349 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 20:08

„faptele nu exista” e constatarea Geaninei Terceanu, o motivatie devenita motto al Dosarului Transferurilor. Domnul Constantinescu este artizanul rejudecarii intregului dosar. E „meritul” lui ca procesul s-a prelungit cu doi ani. A dictat pedepse cu executare, dar a uitat, lapsus!, sa audieze inculpatii. Inculpatii nu exista, iata deviza lui exacta. Din acest motiv, Inalta Curte a trimis dosarul spre rejudecare

cristi (2 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 20:12

Maria
Aparent a uitat. Insa nu uitasera nimic. La ICCJ au fost niste mari probleme in completul care a decis rejudecarea 🙂 in fine…nu era treaba mea sa ma apuc sa comentez pe aici ca tot in presa lucrez si eu 🙂

L. (1 comentarii)  •  20 noiembrie 2015, 21:02

In text ati scris ca Luchian Constantinescu a constatat ca faptele nu exista, ceea ce este fals. Cum articolul este (si) despre corectitudine, ati putea sa o manifestati si dvs.

Sapas (1 comentarii)  •  21 noiembrie 2015, 5:44

Peste vreo 10 ani o sa-i ia si pe aia de au inchis dosarul Flota. Nu stiu daca o sa intre si marinaru’ la brutarie, ar astia care-l tot fac scapat sigur nu scapa…

Cinezan Vladimir (82 comentarii)  •  21 noiembrie 2015, 6:18

Maria, încrederea în justiția românească se poate măsura cu micronii de pe șubler. Cum putem să privim acele imagini antologice din procesele fraților Becali în care unul dintre ei se rățoia la completul de judecată, ba chiar amenința ?! Avea în spate armata de dolari și euroi… (Ne)încrederea este alimentată și de presa care vuiește doar în șoaptă și doar când are voie să aducă paiele dezvăluirilor (și acestea mucezite ) spre a ațâța focul acolo unde rugul se aprinde greu. Iată, cazul Președintelui, dovedit cu fals în acte, care zâmbește malefic în fața sentinței definitive și irevocabile, iar presa, după un simulacru de interes în fața evenimentului „monden”, tace mâlc și trece cu șenilele peste tranșeele interesului vulgului, așa cum a mai trecut și în cazurile cu alte procese prezidențiale.. Se mușamalizează și se amână totul, ca în procesul acesta cu frații veniți acum din pușcărie pentru a fi reținuți pentru 30 de zile… reținuți pentru a nu se reîntoarce la pușcărie ?! Sunt lucruri de neînțeles într-o lume de neînțeles, iar presa pune punct doar atunci când propoziția interlopă o cere. Dar ce facem cu semnul întrebării sau cu cel al exclamării ?! Acestea sunt doar pentru imagine…

Comentează