Oli, nu fi ţaţă!

Ce ştim despre bărbaţi? Că sînt direcţi, că preferă lupta pe faţă atacului pe la spate. Ei, numai bărbăteşti nu sînt ieşirile lui Olăroiu. Comentariile lui despre Hagi, Balint şi foştii colaboratori de la Steaua sînt un exemplu jalnic că […]

Ce ştim despre bărbaţi? Că sînt direcţi, că preferă lupta pe faţă atacului pe la spate. Ei, numai bărbăteşti nu sînt ieşirile lui Olăroiu. Comentariile lui despre Hagi, Balint şi foştii colaboratori de la Steaua sînt un exemplu jalnic că cea mai proastă apărare este atacul la persoană.

Fostul antrenor al Stelei neagă atît de hotărît că vrea să revină în Ghencea, încît „nu”-ul său sună tare suspect. Numai femeile, fie vorba între noi, ar fi în stare să spună un „nu” astfel încît să însemne „da”. Dar Olăroiu e bărbat şi bărbaţii sînt direcţi, nu bat apropouri. Olăroiu e bărbat, deci cînd spune „nu vreau să mă întorc la Steaua”, chiar asta vreau să spună. Nu înseamnă că vrea să fie curtat, rugat, convins să revină. „Să fie clar!”. Numai că nu spune doar asta.

Spune „nu” făcînd spume la gură. Violenţa disproporţionată cu care răspunde la ironii vorbeşte de la sine. Pe lîngă faptul că e un prost perdant, fostul antrenor al Stelei e şi ofensiv. Ofensiv ca o ţaţă. A atacat „minţile bolnave, tîrîturile” care-l vorbesc de rău. L-a atacat pe MM, bărbăteşte, fără să-i spună numele. L-a atacat josnic pe Balint, prieten cu Hagi, făcîndu-l homosexual şi ameninţîndu-l că-l trimite „la parade”. Apropo, bărbaţii care fac caz de bărbăţia altora sînt nesiguri de propria sexualitate.

Dar nu asta e problema lui Olăroiu. Nu numai asta. Problema cu el e că imită discursul lui Becali, homofob şi mitocănesc. Problema cu el e că singurul pe care-l laudă, afectuos aproape, e fostul patron, „băiat inteligent”, care a făcut „şoc preventiv” la echipă. Adică a urlat în vestiar. Şi singurii pe care-i menajează sînt jucătorii, „cu personalitate”. Sigur, s-au schimbat, nu mai sînt „trădătorii” care l-au lăsat baltă în sezonul trecut.

E de înţeles că regretă postul din Ghencea, de care a ţinut cu unghiile şi cu dinţii. Că veni vorba, o plecare foarte bărbătească, într-adevăr. Nu e nici o ruşine că ar vrea să revină. Absolut nici una. E de înţeles. E de înţeles şi că nu-l iubeşte pe Hagi. Dar ceea ce face el acum, „săpîndu-şi” succesorul şi tulburînd apele la echipă, nu e de înţeles şi nici de scuzat. Dacă are poliţe de plătit, dă prost să le plătească acum, cu monedă laşă, pe deasupra.

Steaua s-a calificat în grupele Ligii, are nevoie de linişte şi răbdare, nu de scandaluri „preventive”. Iar Hagi are nevoie de susţinerea conducerii, nu de un nou conflict cu Becali. Ceea ce face Olăroiu nu mai e atac la succesorul lui, e atac la Steaua. Pune în pericol stabilitatea echipei, doar pentru a-şi netezi imaginea şi drumul înapoi. Da, conform unei declaraţii retrase bărbăteşte, ar antrena echipa şi prin telefon. Nici nu trebuie să revină în Ghencea.

Nu-i contestă nimeni meritele ca tehnician. E unul dintre cei mai valoroşi din România, la rezultate, stă cel mai bine dintre toţi. Ce păcat, ce păcat că-şi cocoşează caracterul. Şi că-i lipşeşte chestia aia, cum se spune în arabă? Fair-play parcă.