Stadionul antiglonţ
Stade de France a servit drept fortăreaţă în mijlocul atacurilor teroriste. Arena Naţională serveşte drept bazar al altor interese decît siguranţa cetăţenilor

Unul dintre terorişti avea bilet la Franţa – Germania, scrie Wall Street Journal. Dar a fost oprit de paznici la intrarea pe Stade de France. A fugit şi s-a detonat (teribil sună verbul ăsta la reflexiv!) într-unul din tunelurile de intrare în stadion. Dacă şi-ar fi activat vesta explozivă în interiorul arenei, în mulţimea de 80.000 de spectatori, masacrul ar fi avut cu totul alte cote.
Teroriştii n-au atins ţinta Stade de France. S-au izbit de porţile stadionului. Fără îndoială, au aşteptat acel meci, cu acea audienţă, cu acele echipe pe teren, cu acei lideri în lojă, pentru a smulge un trofeu cît mai însîngerat. Dar au eşuat. Nu e momentul ca autorităţile franceze să se decoreze pentru că au limitat pierderile. Războiul cu teroriştii nu permite pauze pentru politeţuri. Dar merită să-i admirăm pe francezi, printre multe altele, şi pentru faptul ăsta: stadioanele lor sînt locuri sigure. Sigure! Ce cuvînt străin! Sînt stadioane antiglonţ. Salvează vieţi, nu le periclitează.
Noi avem probleme cu securitatea la incendiu în incinte de 80 de locuri la mese. Descoperim cînd e prea tîrziu că instituţiile statului care ar fi trebuit să le verifice nu şi-au făcut treaba. Şi ce spun şefii acelor instituţii? Constată şi ei, cu seninătate de baci ortomani: „Înseamnă că avem o problemă cu una dintre persoanele care controlează sau cu mai multe”. Molipsitoare problemă, ca să zicem aşa! A infectat majoritatea localurilor din ţară.
După patru ani de la inaugurare, descoperim că Arena Naţională nu e sigură în caz de incendiu. Ne explică bodyguarzii zenului de la MAI, într-o emisiune la ProTV: „În Germania, copertina se spune că e D 2, la noi e D 0, dar se pare că D 2 din Germania e echivalent cu D 0 de la noi”. Surprinzător! După ce că n-avem aceleaşi măsuri cu nemţii la haine, n-avem aceleaşi măsuri nici la acoperiş! Sîntem uşor diferiţi de ei: cu două numere. Dar nici asta nu e cert: „un expert trebuie să stabilească”. Deocamdată, am atins nivelul de alertă „se pare că”. „Dinainte de tragedia din Colectiv”, ne asigură responsabilul de la Interne, „se lucrează cu MDRAP, Primăria şi ISU să se găsească soluţia”. De cîte instituţii şi de cîţi ani-lumină o fi nevoie să schimbi un bec pe Arena Naţională? Să-l schimbe, eventual, fără să pună în pericol peste 3 milioane de spectatori.
„Times” consideră că felul în care au gestionat oficialii francezi situaţia pe Stade de France „e la fel de şocant ca atacurile”. „Nu i-am informat despre explozii la pauză, n-am vrut să se creeze panică”, a explicat preşedintele Federaţiei Franceze de Fotbal.
„Argumentul cu panica e de înţeles. Dar sîntem în 2015. Mii de spectatori ştiau deja, de pe mobile”, scrie „Times”. Dar n-au luat-o razna spre porţi. Cînd au fost informaţi că pot pleca în siguranţă, s-au încolonat şi au cîntat imnul în drum spre ieşire. Au fost calmi şi disciplinaţi pentru că au încredere în autorităţile lor. Pentru că autorităţile lor nu sînt doar autoritare, mai fac şi altceva. I-au prevenit şi i-au instruit pe oameni cum să reacţioneze în astfel de situaţii.
Autorităţile noastre susţin că „faza haosului e inevitabilă în orice ţară”. De acord, dar în ţara noastră, autorităţile însele au devenit sursă abundentă de haos. Împart autorizaţii pe criterii haotice, aplică legile haotic, apoi pun tragediile pe seama entropiei. Pe Arena Naţională, nu reuşesc să ne protejeze de forţele naturii, nu mai vorbim de forţele răului. Motivul nu e lipsa banilor. Am găsit, iată, un sfert de miliard de euro să construim stadionul. Altele lipsesc.
Dacă paznicul care l-a oprit pe terorist nu-şi făcea treaba, ar fi murit oameni. Nu există verigi mici, scăpări mici, hoţii mici, minciuni mici, în lanţul siguranţei cetăţeanului. Toate verigile sînt de importanţă vitală. Doar că, în cazul României, unele verigi sînt mai întreprinzătoare ca altele.