Oprea şi Piedone, afară din politică!

Au demisionat, dar se pregătesc să renască la putere din cenuşa altora

Oprea şi Piedone, demisia nu ajunge. Mai ales cînd vine mult prea tîrziu, în ceasul al 13-lea pentru Guvernul Ponta, la presiunea străzii. Nu vrem să vă vedem renăscînd în politică din cenuşa umană de la Colectiv. Nu vrem să vă vedem circulînd cu coloană oficială pe faţa pămîntului. Morţii nu vă lasă, chiar nu pricepeţi ce vă strigă piaţa?

Sînteţi voi mai sensibili la putere, vă e greu să vă desprindeţi de scaun. Dar cît de mult să doară? Nu curge carnea pe voi, nu orbiţi, nu rămîneţi mutilaţi dacă dispăreţi din Parlament, din primărie şi de la Guvern. Vă recunosc rudele şi fără testul ADN.

Aveţi obraz ignifugat, solzi de azbest şi buncăre de hîrtii, pentru situaţiile de urgenţă, cînd trebuie să le daţi socoteală oamenilor. Încredere vă mai trebuie! Noi ne-am convins, rezistaţi şi dacă pică cerul pe voi. În politică există mereu o uşă din dos, voi aţi reuşit să descoperiţi chiar mai multe astfel de ieşiri. Alegeţi repede una, la întîmplare, şi valea! Ajunge.

Ce mai căutaţi pe la sedii, pe la palate, ce mai negociaţi? Pe cine vreţi să mai protejaţi post mortem? De cine vreţi să mai aveţi grijă? De voi, ca şi pînă acum. De voi, de partidele voastre din carton şi burete, de afacerile voastre interne. Pe cîţi vreţi să-i mai trimiteţi la morgă ca să ajungeţi voi acasă la timp, să nu se răcească ciorba?

Aşa că hai, trageţi aer proaspăt în piept, pe căile aeriene, urcaţi în maşina personală, nu de serviciu, şi dispăreţi. Şi din politică, şi din viaţa publică!
Ce-aveţi de pierdut? Viaţa? Prietenii? Copiii? Nu. Statusul. Funcţia. Ei bine, funcţii ca ale voastre nu mai valorează nimic, chiar nimic, sînt ca fumul, ca fumul negru. De atît aţi fost în stare. Iată meritul vostru. Monumentul vostru din cruci noi. O să trăiţi cu el în cîrcă. Dar o să trăiţi.