Şi ei sînt solidari, între ei

În sectorul lui Piedone, copiii trebuie să plătească pentru a juca fotbal pe terenul construit din banii părinţilor

„În gînd cu soare şi Zefir,
Mai depănăm din viaţă-un fir,
Şi în culori de primăvară,
Trăim mare miracol, iară!
Hristos răsare-n fiecare,
În adevăr şi împăcare”.

Aceste versuri, semnate de edilul nepereche Cristian Popescu – Piedone, se află pe site-ul Primăriei Sectorului 4. Dacă mai are astfel de creaţii în sertar, primarul ar face bine să le ţină acolo, să nu le publice acum, ci după. Sigur n-o să-l acuze nimeni de plagiat. Din jenă.

Sursa predilectă de inspiraţie a lui Piedone constă, după cum a mărturisit liricul însuşi, în transă pe canapeaua lui Măruţă, într-o sită în care a văzut chipul lui Iisus, după ce fuseseră scurse macaroanele. Criza mistică s-a întîmplat deasupra chiuvetei din bucătărie, într-unul din restaurantele primarului. „Atunci m-am întrebat de ce eu şi de ce atunci, în noaptea aia!”.

Piedone se afla, aşadar, pe scurtătura spre canonizare ca primar general, înainte de tragedia de la Colectiv. Încă din mai 2014, Dragnea, adevărata fiică din flori a Mamei Omida, a prezis că lui Piedone „i-a rămas mic Sectorul 4, peste doi ani poate administrează Capitala”. A adăugat: „Sectorul 4 are un primar care iubeşte oamenii şi copiii şi un primar care sfinţeşte locul. Eu, de obicei, am gura aurită. Ceea ce este în Sectorul 4 merită să se extindă în tot Bucureştiul”. Pînă acum o lună, partidele la putere s-au bătut pentru a-l adjudeca pe Piedone, sfinţitorul fără de trafalet.

În septembrie 2014, inspirat de o sită prin care tocmai scursese milionul de membri de partid, Gabriel Oprea l-a decorat pe primarul de la 4 cu placheta de onoare a MAI. L-a decorat pentru „sprijinul acordat şi contribuţia majoră la creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor Capitalei”. Peste un an, în septembrie 2015, Oprea l-a primit pe Piedone, cu tot cu ciurul sfînt şi cu placheta laică, la el în partid. „Mă onorează asocierea cu unul dintre cei mai buni primari din România”, a spus vicepremierul. „Piedone reprezintă interesul cetăţenilor sectorului 4”. Să mai spună cineva că nu-şi recunosc valoarea unul altuia şi că nu-s solidari, ei între ei! Tot din solidaritate, ar trebui să se ia de mînuţă şi să demisioneze împreună.

Înregimentarea lui Piedone e o manevră care corespunde cu logica parvenită a personajului Oprea. Ca ministru de Interne, ca vicepremier şi ca premier interimar, el a pus pe primul loc interesul partidului său. Prioritatea lui a fost să cumuleze traseişti şi voturi. A curtat primarii de sector, academicieni, mari sportivi, a reintrodus pensiile speciale, a adus copii cu clasa la mitingul din sectorul lui Onţanu, i-a postat lîngă grătarele cu mici şi i-a păzit cu drona. Nu-i de mirare că Piedone, primarul premium, a ajuns la UNPR. Deşi a cochetat, desigur, din înalte raţiuni profetice, şi cu PSD-ul.

În campania pentru prezidenţiale, proorocul de uz casnic a dat iar în paste şi a avut, fireşte, încă o revelaţie. A văzut chipul lui Ponta într-o sită cu vermicelli. Aşa că s-a implicat în organizarea mitingului de susţinere a premierului la el în sector. Mai mult, a pus-o pe cea mai longevivă femeie din Sectorul 4 să-i dea o diplomă omagială lui Ponta. Treaba asta cu diplomele, plachetele şi doctoratele Piedone a învăţat-o de la cei mai buni! Primarul i-a şoptit femeii în vîrstă de 105 ani să scandeze la microfon: „Cu cine votăm? Votăm Ponta!”. Dar, nota Gândul.info, bătrîna a dat doar din cap. Semn!

Pînă mai ieri, acestea erau doar nişte episoade groteşti, genul acela de scene care, de cînd s-a pierdut scrisoarea şi pînă în zilele noastre, alimentează nota dominantă joasă a politicii la români. Cei care întorc capul dezgustaţi doar întorc capul. Nu scapă de urmările faptului că au un primar ca Piedone, un vicepremier ca Oprea, un premier ca Ponta şi un astrolog ca Dragnea. Nimeni nu scapă. Politica răsare-n fiecare, ca o floare.

Nici „soarele şi Zefirul”, nici „iubirea de oameni şi de copii”, nici nepăsarea faţă de bătrîni nu l-au împiedicat pe Piedone să ceară taxă de la cetăţeni pentru folosirea unui teren de fotbal construit din banii lor. Conform Puterea.ro, copiii plătesc 40 de lei pe oră, între orele 8-12, şi 60 de lei pe oră, între 12-18, dacă vor să joace fotbal pe un teren sintetic din Parcul „Lumea Copiilor”. Pe gardul din jurul terenului, lîngă lista cu preţuri, lozinca „Sănătate prin sport – Piedone pentru tine”. Preţul, ca preţul, dar te costă şi timp, şi alergătură să prinzi un loc pe lista de programări.

Cheia de acces se află la un poliţist local. Dacă prinzi loc, poliţistul te însoţeşte pînă la teren să-ţi verifice echipamentul. N-ai voie cu crampoane din fier sau plastic! Păcat că subalternii lui Piedone n-au fost la fel de vigilenţi cu patronii de cluburi de noapte! Copiii care joacă fotbal trebuie să vină cu apa de-acasă, Primăria nu le pune la dispoziţie şi aşa ceva, lîngă terenul de sport. Culmea, notează sursa citată, chinul programărilor şi taxa de intrare pot fi evitate prin tradiţionala „mică înţelegere”. În „Lumea Copiilor” se intră ca peste tot în lumea adulţilor.

Cei mai mulţi dintre părinţi aleg să nu-şi trimită copiii să bată mingea contra cost pe terenul Primăriei. Asta înseamnă să te mulţumeşti cu puţin. Să te mulţumeşti cu puţin, chiar şi cînd negociezi în numele altora, care nu pot să-şi apere singuri drepturile. Să dai înapoi în faţa lacătului pus pe terenul de sport ridicat din banii tăi nu e doar un compromis. E o abdicare pe toată linia. Deschizi uşa tuturor relelor. Cînd te mulţumeşti cu puţin, nu rămîi cu puţin, rămîi cu nimic. Îţi vor lua şi sufletul din tine. Îţi vor lua firul vieţii din mîini, să-l depene ei.