Federaţia are întotdeauna dreptate

FRF se ţine ferm pe poziţii. Aşteaptă ca spectatorii să-şi ceară scuze că nu locuiesc în incinta stadionului

A trecut o săptămînă de la România – Grecia şi FRF încă nu şi-a cerut scuze pentru că i-a trimis pe spectatori pe jos acasă. Să nu vă imaginaţi că instituţia în cauză nu se străduieşte. Dar nici scuzele nu mai sînt ce-au fost. Acum au nişa lor, iar şeful Federaţiei caută febril experţi în comunicate subliminale. Specialişti capabili să livreze compuneri care apar şi dispar de pe site atît de repede încît scapă percepţiei ochiului uman. De aceea, nu-i exclus ca FRF să fi emis deja un comunicat de scuze, dar nimeni să nu-şi dea seama, decît dacă-şi dă memoria cu încetinitorul.

Să-ţi ceri scuze e o treabă destul de anevoiasă, e ca şi cum ai face poezie din cuvinte sau ai juca fotbal cu mingea. În spiritul ancestral al temporizării, FRF a lansat un chestionar, pe site-ul oficial. Scopul e să afle adresele de mail ale celor care au fost la meci, pentru a le prezenta scuze prin poştă, cu plata ramburs. Ar fi fost mai practic să le ceară suporterilor doar numele şi numărul de cont, pentru a-şi încasa banii pe bilete direct de la sursă. Mişcarea asta ar degreva FRF de efortul interacţiunii cu publicul şi i-ar scuti pe fanii „naţionalei” de deplasările la stadion şi înapoi.

Vor urma, desigur, alte chestionare, vizînd obiceiurile de consum ale fanilor. „Cu ce naţională ar trebui să ţii, în funcţie de zodie?”, „Care este temperamentul tău preferat?”, „Cu ce bannere eşti compatibil?”, „Flori, fete sau băieţi?” şi, eventual, un „Chestionar pentru permis de conductor metrou, categoria A”.
În primă instanţă, federalii s-au blocat din pricina faptului că scuzele sînt gratis. Gratis! Ce-i de făcut? Federaţia n-are de la ce să se zgîrcească, aşa cum a procedat în negocierile cu Metrorex. Nu numai că scuzele nu costă nimic, dar, cu cît sînt mai repede plasate şi mai convingător articulate, cresc profitul.

FRF a testat această teorie cînd şi-a cerut scuze de la fani, cu şi fără motiv, pentru rezultatele slabe ale „naţionalelor” de tineret sau pentru cucuiele marca BGS. Pe vremea aceea, în urmă cu cîteva luni, clientul încă avea întotdeauna dreptate. Între timp, ceva s-a petrecut. Nu cu dreptatea. Cu FRF. A descoperit că suporterul „tricolor” mai are o calitate, pe lîngă cea de client: calitatea de marfă, în relaţia cu sponsorii. Dacă e marfă, de cantitate care sporeşte sumele din contracte, cum să-ţi ceri scuze de la ea? Aşa ceva nu scrie nici în manualele de marketing pentru avansaţi înainte, nici în tratatele de leadership pentru toţi! Ciobanul nu-şi cere scuze de la brînză, actorul nu-şi cere scuze de la Shakespeare, patriarhul nu-şi cere scuze de la creştinism, Iordănescu nu-şi cere scuze în „sectembrie”, FRF nu-şi cere scuze de la fani. Nu, că-şi pierde autoritatea de business-clasă conducătoare!

Aşadar, experţii federali în scuze şi pardon sondează subconştientul colectiv, dar şi individual, încercînd să scoată la iveală dorinţele reprimate ale fanilor (o locuinţă mai aproape de stadion, un alt primar, un alt sport, o altă ţară etc). În acest timp, pe site-ul FRF subzistă, pe fundal, o fotografie de grup cu suporteri ai „naţionalei” pe stadion. Fireşte, Federaţia a achitat drepturile de imagine pentru fiecare entuziast din poza respectivă. Dacă mai întîrzie cu scuzele, va trebui să le achite oamenilor şi un spor de ruşine. Ori va trebui să schimbe tabloul. În loc de „Vînat mare în galben”, să pună o poză mai potrivită cu filosofia organizaţiei: „Natură statică ridicînd mîna în Adunarea Generală”, „Lideri la oglindă, numărînd banii”, „14 floarea-soarelui cu fulare”, „Anemone  şi trei trandafiri în vestă roşie”.