„Naţionala”, între bluf şi buf

Fără rodajul din amicale, "tricolorii" nu joacă nici frumos, nici urît. Încropesc şi ei ceva, acolo

Orice observaţie legată de jocul „naţionalei”, acum, cînd aproape, aproape, aproape ne-am calificat, riscă să cadă sub incidenţa moftului. Ştiţi argumentul: lasă, să jucăm noi un fotbal urît, dar să ajungem la Euro 2016. Doar că, judecînd după 0-0 cu Irlanda de Nord şi 0-0 cu Ungaria, nu urîţenia, ci ineficienţa reprezintă nota dominantă a prestaţiilor tricolore. Pînă la a îndeplini criteriul estetic, echipa lui Iordănescu trebuie să acopere, cît de cît, criteriul practic. „Tricolorii” ard un munte de cărbune pentru a fierbe un ou. Taie o pădure pentru a tipări o broşură. Au posesie prelungită şi nu marchează. Apoi explică: „Ghinion! Pînă să încărcăm tunul, vrabia perfidă a zburat ca uliul pe contraatac!”.

Selecţionerul se teme că jucătorii lui vor fi istoviţi la meciul cu Grecia. Nici nu-i de mirare, la cîte manevre execută ei în preajma mingii! „Nu rezistă fizic cînd joacă la interval atît de scurt!”. Din fericire, speculînd o imperfecţiune de natură organizatorică, la Euro 2016, „tricolorii” vor juca un meci solicitant o dată la trei luni, în ritmul la care s-au obişnuit la echipele de club. Iordănescu ştie că lucrează cu o marfă lipsită de strălucire, mediocră pînă-n măduva oaselor şi uzată pe deasupra. Media de vîrstă a jucătorilor trimişi în teren la Budapesta este de 28,1 ani. O echipă de „zilieri bătrîni”, cum a etichetat-o recent The Guardian.

Nu sîntem nici tehnici, nici robuşti, nici suficient de talentaţi. La rîndul lui, Generalul nu mai are apetitul belicos de pe vremuri. Dar ar trebui să conceapă o strategie coerentă, de rezistenţă la foc mic, pe care să le-o transmită, de asemenea coerent, fotbaliştilor săi. Nu să schimbe obiectivul meciului imediat după fluierul de final. Adică, abia după ce ai plictisit oamenii 90 de minute, anunţi că, de fapt, nu ţi-ai propus să faci spectacol, ci să adormi adversarul cu tot cu public.

Trucul ăsta funcţionează o dată, de două ori, hai, de trei ori, că jucăm cu grecii. Dar nu la nesfîrşit. După bluful pe termen scurt, cu ierarhia FIFA, o să vină şi buful pe termen lung, după ce ne izbim de primul adversar mai de Doamne-ajută. Prin urmare, ori întinereşti lotul, ori îl lipeşti cu clei pe cel actual. Ori împrumuţi un nucleu de fotbalişti de la o singură echipă de club. Asta, ca să economiseşti timp şi agheasmă cînd cauţi formula ideală.

După tragerea la sorţi a grupelor de la CM 2018, n-a mai rămas nici un motiv acceptabil să performăm la baba-oarba, evitînd amicalele. Cum să închegi o echipă fără meciuri? Cum să formezi un minim de obişnuinţe de joc? „Naţionala” are de ales între locul 7 în top FIFA şi locul ei în raport cu fotbalul. Echipa de pe locul 8, Anglia, a disputat patru amicale în ultimele 12 luni şi are programate încă două pînă la sfîrşitul anului. România a disputat unul în noiembrie anul trecut şi nici unul în 2015. Iar efectele se văd în jocul dezarticulat şi gîfîit. La Budapesta, la fel ca la Belfast, „tricolorii” au avut nevoie de GPS să se găsească pe teren.

Puţin probabil că Generalul va încerca varianta întineririi lotului, deşi e o perioadă propice acum, cînd ne calificăm şi împotriva putinţei noastre. Dar e un puşti acolo, la Under 21, care vorbeşte despre cum vor spăla ei în Armenia „păcatul înfrîngerii cu Bulgaria”. Juniorul ăsta, Cristian Manea, n-o fi el noul Hagi sau Mutu, dar are şanse reale să ajungă noul Iordănescu.