Maestre, dă-le și partitură!
Deşi strălucesc prin muţenie în topul FIFA, "tricolorii" au dat recital de bîlbe la Budapesta

Să ai mingea 63 la sută dintr-o repriză şi să nu ştii exact de ce, iată suspansul! Meciul de la Budapesta a fost palpitant, în felul lui, deşi să aştepţi 90 de minute să afli ce are de gînd „naţionala” României e uşor exagerat. La început, părea că vrea victoria, apoi că-şi doreşte mai mult remiza precaută. Au fost şi momente cînd lăsa impresia că vrea înfrîngerea, din lipsă de alte idei.
Cel mai bun jucător de pe teren a fost al lor, Dzsudzsak, un cal de curse înhămat la plug. La noi, omul meciului a fost Torje, micul toboşar, într-o orchestră cacofonică. A alergat de parcă Iordănescu pupa o lăbuţă de iepure pe tuşă. A muncit pentru lovituri libere, pentru oxigenul cărătorilor de pian, pentru reputaţia trompetiştilor.
În rest, jocul „tricolorilor” a suferit din neglijenţă şi din neputinţă. Coşmarurile de la echipele de club, ce surpriză!, n-au săvîrşit miracole la „naţională”. Afonii fără concerte în picioare n-au devenit virtuozi sub bagheta generalului. Iar cei care au ureche ofensivă au cîntat fiecare în legea lui. Data viitoare, la următoarele dansuri populare, dă-le şi o partitură, maestre! Pe cît posibil, să fie aceeaşi.