Să guvernezi ţara de pe stadion

Ponta îşi lansează propriul ziar de sport, Monitorul Oficial. Va avea numai poze cu el în tribune şi legi tabloide, adică ordonanţe

De la mijlocul lui iunie, cînd a participat la deschiderea JO ale Europei, de la Baku, premierul Ponta a petrecut mai mult timp pe stadioane decît la Guvern. A fost în concediu medical, în concediu de odihnă şi, cînd s-apuce frîiele ţării, scăpate prin lanul de pensii speciale, hop, vine Supercupa Europei, la Tbilisi!

Putea să lipsească? O viaţă are omul, o singură dată pe an se dispută Supercupa. S-a dus. Primul consumator de sport al ţării a glumit apoi pe Facebook că Messi l-a ignorat. Aşteptăm încă bancul despre cum l-a băgat în seamă Putin, în tribunele azere.

Şi totuşi, începuse bine. Se lua la întrecere cu preşedintele, cine ajunge primul la Consiliul European. Se pare că nu i-a plăcut pe-acolo, fără valuri, bannere şi artificii, aşa că s-a reorientat. Acum se ia la întrecere cu preşedintele, cine vizitează mai mulţi români din diaspora. Uite, i-a vizitat şi pe cei din Georgia, şi pe cei din Spania, veniţi cu galeriile Barcei şi Sevillei. Mă rog, punctual vorbind, nu sînt prea mulţi români la Tbilisi, dar se va ocupa el de asta, în viitorul foarte apropiat.

E adevărat, toţi premierii şi preşedinţii de după ’89 au cochetat cu „mens sana”. Cît să afle alegătorii că dau şi ei cu piciorul în minge, călcînd fotogenic pe ea. Au tăiat cu osîrdie panglici la bazine, la patinoare, la stadioane. Dar Ponta a ridicat hobby-ul populist la rang de politică de stat.

După trei ani în fruntea Guvernului, ne-am lămurit. Acum nu ne rămîne decît să ne obişnuim să citim Monitorul Oficial ca pe un ziar de sport. Legile expiră după o zi ca ştirile, „El şi-a dorit mai mult Palatul Victoria”. La ce altceva ne-am fi aşteptat? La urma urmei, Ponta şi-a lansat candidatura la prezidenţiale pe Naţional Arena, nu în vreun amfiteatru.

O fi de bine, o fi de rău că premierul stă mai mult pe la stadion decît la Cabinet? Deocamdată, nu e cazul să punem mînă de la mînă să-i cumpărăm un televizor şi un abonament la cablu, să vadă meciurile acasă, din ţară. Pentru că, logic, Ponta, avînd sechestru pe avere, nu-şi permite o plasmă, nici măcar un device retro, cu tub cinescop.

Împrejurările extraordinare îl obligă să se sacrifice şi să se deplaseze să vadă meciurile la faţa locului. Dar, cu ocazia asta, măcar ştim ce platformă-program are. Mandatul lui se va derula previzibil, conform calendarului competiţional internaţional. Supercupa Europei, convocare la DNA, US Open, meci cu procurorii, Internaţionalele de popice cu faţă umană ale Coreii de Nord, play-off la Parchet, contînd pentru calificarea Dosarului Turceni în instanţă.

Sîntem avizaţi, nu? De altfel, pe un premier ca Ponta e mai bine să-l ţii ocupat cu alte treburi decît cele ale ţării. Cum n-are pe cine să felicite, cum îşi bagă mîna în bolul cu bacşişuri! Din fericire, pînă să ajungă noul Cod Fiscal în dezbaterea Parlamentului, premierul a intrat deja în atmosfera meciului „naţionalei” cu Ungaria. A reluat tema naţionalistă, într-o dispută la distanţă cu premierul Orban.

Da, cu asta nu dai greş niciodată, cu naţionalismul. E ca la penalty, nu trebuie decît să şutezi direct în plasa emoţiilor. Nici Chipciu n-ar avea cum s-o dea în bară! Dar măcar omologul lui maghiar şi-a făcut stadion la el în comună, stă pe-acasă, mai bate un cui, mai pune o ulucă, mai întrece o limită, mai strigă „Urcaţi-i pe garduri!”.

Pe cînd Ponta scandează aproape exclusiv din străinătate „Hai, România!”. Mai mult driblează, pasează, mimează şi fentează guvernarea decît guvernează.