Muzici

Mazilu cîntă la pian. Nimic grav, şi arbitrii cîntă la fluier după ureche, şi miniştrii cîntă la diverse instrumente, mandolină, chitară, tobă, trompetă, mai puţin la instrumentul muncii. E bine că fotbaliştii înţeleg şi alte partituri decît cele în măsura […]

Mazilu cîntă la pian. Nimic grav, şi arbitrii cîntă la fluier după ureche, şi miniştrii cîntă la diverse instrumente, mandolină, chitară, tobă, trompetă, mai puţin la instrumentul muncii. E bine că fotbaliştii înţeleg şi alte partituri decît cele în măsura 4-3-3 sau 3-4-3.

Era şi mai bine dacă atacantul rapidist nu era poreclit Chopin de colegi. Că riscă să fie pus să cînte Nocturne pe Giuleşti, cu pedala legată la generator, să se facă economie la curent, n-ar fi mare lucru. Dar se ştie că marele compozitor polonez se epuiza dînd concerte în Franţa, ca să strîngă bani pentru revoluţionarii de la Varşovia.

Tot auzind că are un Chopin la club, Copos ar putea intra la idei de finanţare. Să lanseze apelul „Muzicieni din toate ţările, uniţi-vă!” şi să pună „Corul robilor” în loc de imn. Apoi să-l trimită pe Mazilu să joace la Ateneu, seară de seară, să sprijine revoluţia socialistă cu faţă capitalistă. Să-l pună să repete al treilea de Rahmaninov în loc să se antreneze pentru primul tur. Bineînţeles, să repete la un pian fără coadă, ca pisica lui Hagi Tudose.

Sigur, nu la asta s-au gîndit rapidiştii cînd l-au poreclit pe Mazilu. Intenţia lor e una mult mai practică. Celebrul muzician se întreţinea dînd lecţii de pian bogaţilor. De ce n-ar putea Mazilu să facă la fel, să-i înveţe pe milionarii din fotbal tainele muzicii? Doar nu e antimanele, nu? La cîţi melomani sînt în Liga 1, atacantul ar scoate bani să plătească salariile şi primele pentru toată echipa. N-ar mai avea nici o grijă patronul, s-ar duce şi el să vadă liniştit Lacul Lebedelor călcate de iaht, la Opera din Viena.