Patronul-orchestră
Asta şi-a dorit de cînd a venit la Steaua. Să „fure” spectacolul. Să şterpelească aplauzele cuvenite fotbaliştilor. Ei bine, a reuşit! În vizită de lucru la Kaprun, Gigi şi-a întrebuinţat toate resursele de divertisment aleatoriu. Şi-a făcut intrarea în ţinută […]
Asta şi-a dorit de cînd a venit la Steaua. Să „fure” spectacolul. Să şterpelească aplauzele cuvenite fotbaliştilor. Ei bine, a reuşit! În vizită de lucru la Kaprun, Gigi şi-a întrebuinţat toate resursele de divertisment aleatoriu. Şi-a făcut intrarea în ţinută sport-moft, pe bicicletă. Dacă venea pe un monociclu, jonglînd cu trei portocale şi cîntînd la trompetă, succesul era total. Chiar ar fi arătat ca patronul-orchestră care pretinde că este.
În orice caz, după recitalul de la Kaprun, nu va mai putea spune nimeni că Gigi nu înţelege fotbalul, că n-a dat în viaţa lui cu piciorul în minge. A dat, de mai multe ori. Ştie în mare ce-s alea stretching, pasă dintr-o bucată, gesturi dintr-o bucată. Are chiar o idee despre cum trebuie să arate echipamentul sportiv. A prins din zbor, cînd l-a uşuit Hagi de pe teren, ce e ăla un antrenor şi cu ce se ocupă. Exact cu ce credea el: cu stricat cheful patronilor.
Şi nimeni, dintre cei prezenţi, turişti, politicieni, nepoţi, veri, roş-albaştri, rozalii-albaştri, nu va putea spune că nu ştie cum arată un elefant într-un magazin de porţelanuri. La urma urmei, în afară de faptul că a monopolizat jocul, n-ar fi fost nimic în neregulă cu show-ul lui Gigi dacă nu parazita antrenamentul Stelei.
În rest, n-a fost decît o demonstraţie de măiestrie a unui amator de aroganţe. Aşa cum dansatorul poate transforma, din cîteva mişcări, cel mai neprielnic cotlon într-un spaţiu de dans, tot aşa şi Gigi Becali poate transforma un teren de fotbal într-o arenă de circ. Nu se dă în lături să fie caraghios, pentru că nu-şi imaginează că poate fi caraghios. Dacă şutează cu mîinile în şold, pentru el asta se cheamă grandoare în iarbă. Se simte dotat pentru orice, ca un copil-minune care transpiră geniu şi emite rapsodii doar bătînd darabana cu degetele. Ce mai, un zeu al balonului coborît în iarbă, care face minuni doar legîndu-şi şiretul. Nimeni nu va fi în stare vreodată să-i extragă din cap această impresie naivă. Şi cîtă vreme nu dăunează echipei, nici nu e nevoie.
Cîtă vreme nu dă echipa afară, să intre el, în echipament original prespălat, cu alaiul de pasatori, nu-i nici o problemă. Cîtă vreme fotbalistului Gigi nu i se pare că nu mai are loc de fotbalişti la Steaua, nici măcar după ce a scăpat de Elton, rivalul mingicar, e OK. Oricum, preventiv, poate-şi delimitează un colţ de teren, să joace şi el o miuţă de sine stătătoare în timpul meciurilor Stelei. Să pună o poartă nouă, pentru vărul „goalie”. Să dea ture, la încălzire. Imaginaţi-vă, Gigi, alergat de Hrebenciuc şi Teia Sponte, fugăriţi la rîndul lor de procurori, eventual cu miniştrii pe urmele lor. Dacă punem la socoteală şi bodyguarzii, şi comisarii europeni, şi ONG-urile, iese o coloană mai deasă ca la maratonul din New York.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele