Excepţia Rădoi

Uzina de trofee Mircea Lucescu s-a dezlănţuit împotriva fabricii de diplome de antrenor

marți, 23 iunie 2015, 11:49

După cum era de aşteptat, Rădoi antrenorul a devenit un caz. Au apărut avocaţi pro şi contra diplomei, iar dintre ei, cel puţin doi merită ascultaţi. Unul este Mircea Rădulescu, fostul director al Şcolii federale de antrenori din FRF. „E ilegal, atît timp cît nu are nici bacalaureatul şi e numai vina lui!”, aşa sună verdictul profesorului. „Nici eu n-am licenţă Pro şi am cîştigat Cupa UEFA!”, a replicat alt Mircea. Mircea Lucescu. Amîndoi au dreptate. Şi amîndoi greşesc. Nu pentru că adevărul e undeva la mijloc, ci pentru că educaţia se află acolo.

Nu e ilegal ca şeful unui club privat să angajeze pe cine vrea, licenţiat sau nu, să pregătească echipa. E legal ca Rădoi să conducă antrenamentele, dar e împotriva regulamentului din fotbal să funcţioneze şi oficial ca antrenor al Stelei. Are nevoie de diplomă de la Şcoala federală. Conform fişei postului, Mircea Rădulescu a ţinut mereu partea şcolii şi a diplomelor. „Nu mă aşteptam ca un club precum CFR să apeleze la astfel de artificii!”, s-a indignat el, acum şase ani, cînd gruparea din Gruia căuta o portiţă să-l instaleze pe Dusan Uhrin senior. „Să vedem de cînd nu a mai antrenat tatăl lui Uhrin. Licenţa acestuia poate a expirat. Un antrenor, dacă nu antrenează o perioadă, trebuie să facă din nou nişte cursuri de împrospătare”, a explicat profesorul federal. Aşadar, poţi să ai Bac-ul şi să fi dus Cehia pînă în finala unui European, că tot trebuie să te împrospătezi cînd intri pe teritoriul lui Mircea Rădulescu. Unii sînt „ieşiţi din mînă”, răsuflaţi, alţii, ca Rădoi, sînt mult prea proaspeţi. Greu să-l mulţumeşti pe exigentul domn Rădulescu! E apărătorul literei de lege, un rol deloc comod în fotbalul nostru.

Dacă stai să te gîndeşti, la cît dispreţuieşte lumea românească disciplina, rigoarea şi normele, era o chestiune de timp să producem şi cantităţi exagerate de fond fără forme. Mircea Rădulescu spune că regulile sînt importante, într-un fotbal unde tradiţia e să le driblezi. Pentru ca regulamentul să însemne mai mult decît o hîrtie e nevoie de alte hîrtii, de diplome. Dar diploma asta de antrenor, de la fosta şcoală a domnului Rădulescu, înseamnă ea mai mult decît o hîrtie oarecare, o adeverinţă de la administraţia blocului? Le foloseşte licenţa Pro tehnicienilor în cîmpul muncii sau e doar o formalitate fără sens, impusă pentru a justifica existenţa Şcolii federale?

Mircea Lucescu susţine că valoarea nu aşteaptă numărul diplomelor: „Dacă Rădoi are valoare, se va impune şi împotriva şcolii, şi împotriva regulamentului!”. Dar Mircea Lucescu reprezintă o excepţie. Poate să apere o altă posibilă, viitoare excepţie, să înfiinţeze un sindicat al excepţiilor, dar nu poate să instituie reguli. Doar să le confirme. Să zicem că diploma de Bac pentru a intra la şcoala de antrenori e o regulă absurdă. Dar nu e absurd să insişti ca fotbaliştii să aibă parte de educaţie, să urmeze o instituţie de învăţămînt, nu doar şcoala vieţii. Nu din nevoia de diplome, ci pentru ei, ca oameni.

Da, şcolile noastre suferă, au încremenit sub blestemul comunist al fabricilor de diplome. Dar aşa cum sînt ele, tot te învaţă şi altceva decît „focu’ la ei!”. Mircea Rădulescu se pripeşte cînd spune că Rădoi n-a terminat liceul din vina lui. E vina mediului, a fotbalului românesc, ignorant şi arogant, pentru că nu s-a mai găsit nimeni să-l ducă de mînuţă la Operă. Cum făcea Lucescu, pe vremuri, cu jucătorii, în scop vădit pedagogic.

Comentarii (22)Adaugă comentariu

nefertem (14 comentarii) • 23 iunie 2015, 12:31

Sa nu fii in stare sa termini un liceu te descalifica pe tine ca om. Dar si diploma de bacalaureat… depinde si aia cum se ia. Hai sa fim seriosi, doar nu ne inchipuim ca se pune acum Radoi cu burta pe carte, sa-nvete despre scoala ardeleana si despre ecuatii neliniare ca sa-si ia bac’ul „pe bune”. Stim cazul „rejelui” care a trecut prin facultate si nu poate pune vorba langa vorba.

Pe de alta parte insa, sa-l lase pe Radoi sa antreneze. Daca se va descurca foarte bine, daca nu, cel care l-a angajat va avea de suferit.

ionnis (84 comentarii) • 23 iunie 2015, 12:45

In fotbalul romanesc si la cfr a antrenat Dusan Uhrin junior. Rectifica articolul

mal. (71 comentarii) • 23 iunie 2015, 12:58

V-am apreciat foarte mult până acum. Din păcate, faceți o afirmație de o gravitate maximă: șeful unui club privat poate să angajeze pe cine vrea, indiferent dacă are școală sau nu. Vă alăturați, oare, celor ce nu au nici o pregătire dar se pricep la toate? Mă rog la Dumnezeu să nu vrea vreun astfel de patron să construiască un spital și să opereze cu „alde Rădoi”. Formarea profesională este un lucru capital. În prea multe domenii, în România, conduc cei care „nu au carnet”! Ce va face Rădoi înainte sau după meci: se va saluta cu antrenorul adversarei sau se va ascunde (așa cum face față de FRF) sub poalele lui Pedrazzini? Trist de tot…

lord belial (182 comentarii) • 23 iunie 2015, 13:31

n-am inteles mare branza, ce-i drept, am citit si pe fuga, suficient cat sa vad scrisa acolo o prostie mare cat casa poporului: „cînd gruparea din Gruia căuta o portiţă să-l instaleze pe Dusan Uhrin senior. „Să vedem de cînd nu a mai antrenat tatăl lui Uhrin.”

mai incerci o data antrenorii?

Ionut (1 comentarii) • 23 iunie 2015, 13:36

Si acum la CRF, antrenorul Dican nu are licenta Pro, scrieti si despre asta, sau mai bine intrebati-l pe d-nul Radulescu ce parere are.Din cate stiu a fost adus un domn de la Chiajna care are licenta pro

andrei (27 comentarii) • 23 iunie 2015, 14:02

Este scoala de antrenori parte a invatamantului superior, echivalenta cu o facultate? Daca da, atunci bacalaureatul este obligatoriu. Daca insa e un fel de postliceala, atunci cred ca se mai poate discuta, la scoala de maistri e suficient sa ai 8 clase dar sa fii meserias, noi ce vrem de la antrenori, sa fie meseriasi sau sa rezolve ecuatii , sa recite poezii, sa stie alte inutilitati cerute la bac, desigur inutilitati privind cariera de antrenor de fotbal

zagna (15 comentarii) • 23 iunie 2015, 15:47

Este ilegal, neconsttutional, ca la o societate comerciala cu capital privat (SC FCSB) angajarea personalului fie conditionata o alta entitate interesata (Scoala de antrenori pe banda…). Daca ai avea o echipa de fotbal pe cine ai alege antrenor intre Ionel Ganea, sa zicem, si Radoi ? Hai sa fim seriosi…

Florin (27 comentarii) • 23 iunie 2015, 16:19

Auzi beeeee tanti scriitoarea, de ce te iei de radoi, idolul nostru care musca din crampon?

E mai tare ca ilie si ca galca, aduce bani de acasa sa antreneze, deci e patron, da?

Hai mai gaseste doi patroni cu bacu luat si te cred ca e illegal ;)))).

Bubucul (75 comentarii) • 23 iunie 2015, 18:23

Bravo, Maria! Frumos articol. Mi se pare ridicole aceste legi. Deși nu sunt un fan Mircea Lucescu, mi se pare un bun exemplu. Adică nu contează că ești un bun antrenor antrenor sau un potențial antrenor de succes, antrenor ești dacă ai diplomă, nu dacă ai rezultate!!!

dani (88 comentarii) • 23 iunie 2015, 22:21

Felicitari! Excelent articol! Ca de obicei.

LEFTER POPESCU (50 comentarii) • 24 iunie 2015, 0:24

Pentru APARITIA BECALISTA a lui Radoi -un fotbalist umflat cu pompa de presa ros-albastra, care a jucat in campionate -pline de camile, seful FRF- UN SUPORTER declarat al FCSB-ului isi calca in picioare declaratiile RECENTE in care spunea ca incepand de anul acesta nimeni nu va mai antrena fara a avea cele doua diplome -cea de antrenor si cea de antrenor PRO, continua politica lui Mitica Dragomir in care FCSB-ul e mai presus de toate regulamentele . Hai sa le mai dam un titlu bolsevicilor si sa-l lasam pe Radoi cu ale sale 10 clase sa antreneze cum vrea Burleanu, fara carnet de simplu antrenor si fara nimic in cap, ca sa-si mai dea cu stangul in dreptul precum a dat acel autogol care la facut celebru in Europa .
.
Doua perle ne-au aratat cata dezordine este in capul sau :
1 – Cand nu stiam ce sa facem cu mingea i-o dadeam lui Nicolita
2 – Meme Stoica era PLIANTUL dintre patron si echipa –
.

Cimezan Vladimir (82 comentarii) • 24 iunie 2015, 7:08

Maria, a face școală e devenit un fapt desuet pentru mulți tineri din generația manelei, poate, în ultimul timp, învățământul să-și fi recăpătat haina de grație, gest benefic pentru cei care urcă în viață. Totuși, patalamaua tine loc de haină de ploaie, unde s-ar angaja un tânăr fără să treacă peste Bac ?! E în firea lucrurilor să trecem prin școală ( și nu oricum… ) și să ne ocupăm locul pe care ni l-am construit prin efort propriu, chiar dacă uneori e greu să ne așezăm pe treapta socială pe care am visat-o. Desigur, este nevoie și de muncă necalificată, dar e peste mână ca, într-o firmă decentă, să angajeze pe cineva fără școală pe post de director tehnic, pentru a-l numi, de fapt, inginer șef. Asta duce la aserțiunea că nu este nevoie de școală pentru a fi director tehnic ! Pe plai mioritic se poate orice, chiar școala să nu mai fie suportul excelenței și mulți să treacă fluierând pe coridoarele instituției. Totuși, să treacă, cu toate că habar n-au cum și de ce au trecut și apoi să performeze în te miri ce domeniu. Un Copos sau un Becali pot deveni, peste noapte, scriitori documentându-se din celulă pentru a emana, cu har, opere bine susținute științific . Așteptăm cu emoție alte scrieri ale acestora, pe varii teme, și, desigur acceptarea lor în Uniunea Scriitorilor. La noi, e unanim acceptat că se poate orice, deci de ce Rădoi n-ar… Maria, articolul tău împacă și capra și varza, lasă loc de interpretări cu parfum sau cu iz de morgă, dar așa se face șmecherește, când vrei să supraviețuiești slalomând printre jaloane de tot felul… Supraviețuirea e lege, ca dovadă o primă pagină de astăzi a site-ului Gazetei, umplută cu fotografii ale „rejelui” din emisfera fotbalului carpato-danubiano-pontic.. Totuși, aveți grijă, nu e chiar bună fotografia cea mare, și s-ar putea să aveți necazuri, nu i se văd omului amigdalele …

furiosu (2 comentarii) • 24 iunie 2015, 9:13

doamna Andries nu stie ca fabrici de diplome au aparut dupa revolutie.Pe vremea comunistilor aveam altfel de fabrici.

alexandru cel bun (1 comentarii) • 24 iunie 2015, 10:41

Sar toti „diplomatii” acum cu gura pe „nediplomatul” Radoi. Am mai multa incredere intr-un astfel de antrenor, decat in cei scoliti dar care nu au pus piciorul pe mingie. Nu-i urez bafta pentru ca nu are nevoie, e muncitor si va reusi!

PolitiCalinescu | Mirel Radoi – Antrenor fara diploma – PolitiCalinescu (1583 comentarii) • 24 iunie 2015, 11:18

[…] Faptul ca Scoala de Antrenori, la fel ca multe alte SCOLI, a ajuns o fabrica de diplome, e un adevar. Asta nu inseamna ca trebuie desfiintata. Pe acelasi principiu, daca se elibereaza prea multe diplome de drept intr-un an nu inseamna ca de maine nu ar mai trebui sa se elibereze astfel de diplome. […]

mal. (71 comentarii) • 24 iunie 2015, 11:54

Păcat că cenzurați opiniile… comentariul meu este de 24 ore în așteptare. Nu conține vulgrități sau expresii triviale. Așa cum spuneam: trist de tot…
PS: m-aș bucura dacă măcar dvs. veți citi opinia mea; de fapt, pentru dvs. am scris…

darfcar (55 comentarii) • 24 iunie 2015, 15:05

2007: Camerele reunite ale Parlamentului au aprobat ieri, in sedinta comuna, alegerea Gabrielei Anghelache(sotia fostului sef al Compartimentului Aport Valutar Special (AVS) al Securitatii lui Ceausescu, Constantin Anghelache, alias „Eftimie Gelu”, devenit, dupa Revolutie, om de afaceri, administrator de presa, asociat al lui Mircea Lucescu si presedinte executiv al FC Dinamo Bucuresti SI TOTODATA UNCHIUL CELOR DOI FRATI NEGOITA, ROBERT SI IONUT) in functia de presedinte al Comisiei Nationale de Valori Mobiliare (CNVM) pentru un nou mandat de cinci ani.
Parlamentul pune capat astfel provizoratului la conducerea institutiei care reglementeaza si supravegheaza functionarea pietei de capital din Romania. Anghelache a fost numita la presedintia CNVM in 2001 pentru o perioada de cinci ani, mandatul sau expirand in iunie 2006, insa Parlamentul i-a prelungit de patru ori mandatul, ultima prelungire expirand la 30 septembrie.
Gabriela Anghelache a fost sustinuta de PSD, intrunind 334 de voturi „pentru” si 7 voturi „impotriva”, dupa ce fusese votata in unanimitate de comisiile de buget-finante si economice din cele doua camere ale Parlamentului.
De asemenea, Parlamentul a mai avizat mandate de cinci ani pentru Carmen Negoita(sotia lui Ionut Negoita, fratele lui Robert Negoita actual primar al sectorului 6 al capitalei si totodata vicepresedintele PSD), sustinuta de PD, care va prelua functia de vicepresedinte al CNVM de la Dorina Mihailescu, din partea PSD, care a primit mandat de membru simplu al comisiei. Al patrulea membru al CNVM validat ieri este Claudia Catalina Sava, propusa pentru aceasta functie de PC, care o va inlocui pe Ileana Agalopol.
In plen, Carmen Negoita a intrunit 339 voturi „pentru” si 2 „impotriva”, Dorina Mihailescu – 336 „pentru” si 5 „impotriva”, iar Claudia Sava – 334 „pentru” si 7 „impotriva”.
» Presedintele Traian Basescu a acuzat Guvernul ca a transformat agentiile guvernamentale si institutiile publice de arbitrare a pietelor in mosii financiare in care se lafaie clientela politica.

» In conducerea CNVM, arbitrul Bursei, le regasim pe Eugenia Negoita, nevasta primarului PD-L al sectorului 3, si pe Dorina Mihailescu, fosta consiliera a lui Adrian Nastase. Ele castiga in jur de 8.000 euro/luna.

» Salariatul-campion al unei agentii de stat este liberalul Teodor Atanasiu, seful AVAS: 12.247 euro/luna.

Presedintele Traian Basescu a acuzat ieri agentiile guvernamentale ca au devenit mosia financiara a clientelei politice a Executivului, referindu-se la salariile mari pe care le iau unii dintre sefii acestor institutii. „Asta este nesimtirea politica si arata cat de lacoma este clientela politica, lacoma si fara respect, dar cu buna tolerare de catre Guvern”, a spus Basescu. El s-a referit, in special, la sefii autoritatilor publice, care nu sunt platiti de stat, ci de companiile private din pietele pe care le arbitreaza si care platesc taxe catre autoritatile respective.
Aceste autoritati reprezinta totusi interesele statului si profita de aceasta pozitie. Basescu a explicat ca aceste taxe platite de companii catre autoritatile guvernamentale ajung sa fie suportate tot de cetatean, prin facturi: „Aceste taxe, percepute, spre exemplu, de ANRE, sunt incasate de la furnizorii de electricitate. Sigur ca acesti furnizori ii platesc, de fapt, pe cei care ar trebui sa-i controleze, dar isi pun taxele in pretul pe care il plateste fiecare cetatean la factura de electricitate, la factura de gaze. Deci tot populatia le plateste salariile”.

O autoritate in aceeasi situatie ca ANRE, dar cu salarii mai mult decat duble, este arbitrul Bursei, Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM). Clientela politica despre care vorbeste Basescu se gaseste si aici, unde salariile sefilor sar de 8.000 euro. Astfel, vicepresedintele Eugenia Negoita, sotia primarului PD-L Liviu Negoita, a castigat in 2007 un salariu lunar de 7.941 euro. Tot la CNVM o redescoperim pe Dorina Mihailescu, fosta consiliera a lui Adrian Nastase, cu o functie de „comisar”. Ea refuza sa-si declare salariul, dar un alt comisar, Victor Eros, a castigat in 2007 un salariu lunar de 9.235 euro. Presedinta Gabriela Anghelache(sotia fostului locotenent-colonel a fostei securitati) a incasat in 2007 un salariu de 8.246 euro/luna, vicepresedintele Paul Miclaus a castigat 8.619 euro/luna.
După fuga şefului Serviciilor Secrete Româneşti din perioada comunistă Ion Mihai Pacepa, în cadrul Serviciului de Informaţii Externe s-a făcut o reorganizare în urma căreia a apărut Unitatea pentru Acţiuni Valutare Speciale.

Această unitate se ocupa cu obţinerea de valută din exterior, fără efort din partea economiei naţionale. Fondurile astfel obţinute erau destinate exclusiv plăţii datoriei externe. Pentru evidenţierea lor, la Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE) s-au creat conturi speciale al căror ordonator era numai preşedintele României din acea perioadă, Nicolae Ceauşescu.

Potrivit lui Stelian Octavian Andronic, şeful Unităţii pentru Acţiuni Valutare Speciale din epoca Ceuşescu, în perioada în care acesta a condus Unitatea, Ministerului Comerţului Exterior i s-au alocat peste 20 de milioane de dolari pentru achiziţii de bumbac din Egipt şi 100.000 de dolari pentru acţiuni progresiste din Africa. Acestea erau sume folosite în afara plăţii datoriilor externe.

În cadrul emisiunii „Realitatea te priveşte”, Stelian Octavian Andronic a oferit o serie de detalii despre modul în care a ajuns să fie titularul unui cont în Elveţia.

„La un moment dat, specialiştii băncii ne-au ridicat problema că sunt puşi în situaţia ca anumite sume care reprezentau diferite plăţi să nu mai ajungă în conturile Băncii Române de Comerţ Exterior pentru că erau sechestrate în exterior, în contul unor datorii pe care BRCE le avea faţă de anumiţi furnizori ai economiei noastre”, a spus Andronic.

„În acel moment s-a luat hotărârea să se creeze un cont tranzitoriu extern pe numele unei persoane de încredere, prin care banii să vină în ţară fără să mai fie sechestraţi, iar în ultimă instanţă s-a hotărât ca acea persoană să fiu eu”, a completat acesta.
Drept urmare, în 1982, în baza unei aprobări speciale, Andronic a plecat la Geneva unde a deschis un cont pe numele său, la UBS Rue du Rhone. Contul era cifrat şi funcţiona în baza unei parole. „Cine ştia parola devenea stăpân”, a spus acesta.
„Acest cont era în evidenţa noastră. Din contul respectiv, eu transferam banii la bancă”, a precizat Andronic. Potrivit acestuia, tranzacţiile prin acel cont au însumat 10-15 milioane de dolari.

În 1986, contul a fost predat, odată cu celelalte documente, înlocuitorului său la comandă, Constantin Anghelache.
Generalul (r) de spionaj Constantin Anghelache şi ex-maiorul Miki Şpagă s-au întâlnit în firma care a adus în ţară cafeaua braziliană. În afacere a intrat şi antrenorul Mircea Lucescu.

Constantin Anghelache, omul care gestiona banii obţinuţi de spionajul ceauşist, şi Şerban Mihăilescu, şeful de cabinet al ultimului premier comunist, s-au reinventat, împreună, în capitalism. Imediat după Revoluţie, ei s-au lansat, cot la cot, în afaceri. Acum, primul excelează în business, iar celălalt e senator.

23 decembrie 1989. În Bucureşti, oamenii se împuşcă între ei. „Europa liberă“ dezvăluie un numă r de cont utilizat de Securitatea lui Ceauşescu, în operaţiunile sale valutare. Deschis la BRCE. Informaţia e divulgată de Liviu Turcu, spionul român care, în 1989, a dezertat în SUA.

Responsabilul de cont: locotenent-colonel Constantin Anghelache, ofiţer de Securitate din comerţul exterior. „Europa liberă“ îl consideră pe Anghelache „un martor important“. Un an mai târziu, „martorul important“ călătoreşte precipitat în Elveţia şi Luxemburg. Mai multe conturi bancare sunt radiate.

23 decembrie 1989. Revoluţionarii din sediul CC îl capturează pe Constantin Dăscălescu, ultimul premier comunist. Şeful său de cabinet este Şerban Mihăilescu – ani mai târziu, secretar general al guvernului Năstase şi titularul poreclei „Miki Şpagă“.

În octombrie 2006, este deconspirat de CNSAS că, între ’86 şi ’89, a fost maior acoperit al DIE. Mihăilescu activa ca şef de cabinet al lui Dăscălescu, intrând sub incidenţa unui decret ceauşist din ’85, care obliga şefii serviciilor de protocol să fie ofiţeri ai Securităţii. Actualul senator PSD a contestat decizia CNSAS de „poliţie politică“ şi a catalogat acuzaţiile „fie o confuzie, fie o făcătură“. Contestaţia a fost admisă.
ANGHELACHE. CONSTANTIN ANGHELACHE

La vremuri noi, tot noi

Bucureşti, 1980. La ordinul (nr. 000320/1980) lui Nicolae Ceau- şescu, se înfiinţează UM 0107/AVS – o unitate specială a Centrului de Informaţii Externe (CIE), în care este detaşat şi Constantin Anghelache. Noua structură coordonează activităţile ceauşiste de comerţ exterior şi are un regim independent şi ultrasecret, chiar în interiorul spionajului românesc.

Ofiţerii UM 0107 gestionează operaţiunile AVS (Aport Valutar Special) în vederea achitării datoriilor externe ale regimului comunist. Absolut toată valuta forte obţinută fie din contrabanda de arme şi droguri, fie din vânzarea evreilor născuţi în România, fie din schimburi comerciale de mărfuri, fie din comisioanele confidenţiale şi contractele întreprinderilor de comerţ exterior intră în conturile controlate de UM 0107, de la BRCE.

Nu scapă nimic. Practic, unitatea CIE colectează toţi banii câştigaţi de spionajul românesc, indiferent de monedă (de la dolar la rublă) şi indiferent de provenienţă (de la vânzări de ciment la intermediere de heroină în Boston). Patentul este copiat de la KGB.

La presiunea lui Ceauşescu, operaţiunile AVS iau amploare la mijlocul anilor ’80, iar ofiţerii din UM 0107, aleşi pe sprânceană, provin din CIE, Direcţia de Informaţii a Armatei sau contraspionajul economic (UM 0650). Ultimul şi cel mai prolific şef al unităţii speciale a fost locotenent-colonelul Constantin Anghelache. Acum, general în rezervă.

Zürich, 9 iunie 2008. Constantin Anghelache va fi unul dintre sutele de români aflaţi în tribune la meciul România – Franţa. La cei 62 de ani ai săi, generalul (r) de spionaj are o grămadă de treabă. Este membru în Consiliul de Coordonare a Activităţii de Statistică din cadrul Institutului Naţional de Statistică (INS). Decizia numirii sale a fost semnată, anul trecut, de premierul Tăriceanu. Anghelache este şi vicepreşedintele Societăţii Române de Statistică.

Acelaşi Anghelache le predă şi studenţilor de la Facultatea de Finanţe şi Contabilitate, a Universităţii Artifex, unde e prorector. Sub titlul de profesor-doctor, fostul securist comunist îi învaţă pe tineri mecanismele economiei de piaţă şi strategiile contabile din capitalism. Apoi, Constantin Anghelache este şi preşedintele unui club de fotbal (Tricolorul Breaza – Liga a III-a), dar şi membru în comitetul executiv al FRF. De fapt, legăturile sale cu fotbalul sunt mai vechi, de la începutul anilor ’90, când spionul rezervist a fost vicepreşedintele Rapid.

Anghelache şi-a clădit averea pe propriile afaceri. El a introdus pe piaţa autohtonă cafeaua Amigo, e asociat cu celebrii Mircea şi Răzvan Lucescu, a fost partener cu PSD-istul Miki Şpagă (Şerban Mihăilescu ) şi îşi petrece sfârşitul de săptămână la vila sa din Breaza. Obişnuit să lucreze cu banii, Anghelache s-a dezmeticit imediat după Revoluţie. Atunci, şi-a privatizat relaţiile, informaţiile şi expertiza dobândite în structurile de spionaj şi comerţ exterior ale Securităţii.

„Nu pot să vă spun nimic legat de acea perioadă. Şi, oricum, nu ştiţi dumneavoastră ce să mă întrebaţi… Liviu Turcu este nesemnificativ.”, Constantin Anghelache, om de afaceri, general (r)

S-AU REINVENTAT ÎN CAPITALISM
Asocieri spectaculoase: Miki Şpagă, Anghelache şi Lucescu

darfcar (55 comentarii) • 24 iunie 2015, 15:10

Regizorul Dinu Cocea, tinut la usa casei sale de un fost securist
de Mihai Ciorcan , 01 noiembrie 2007

Maestrul Dinu Cocea regreta acum intoarcerea in Romania

» Dupa 10 ani de interventii la instantele judecatoresti, regizorul Dinu Cocea urmeaza a fi evacuat din propria casa de catre fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache.

» Ofiterul s-a instalat in apartamentul din strada Caderea Bastiliei nr. 19 in 1986, imediat dupa ce regizorul a plecat in Franta, iar dupa ’89 a reusit sa-l cumpere in conditii ilegale, desi mai detinea o locuinta.

» Dinu Cocea a obtinut o hotarare judecatoreasca prin care i se recunoaste proprietatea, insa o decizie aberanta a unor judecatori il obliga sa-l accepte in calitate de chirias inca cinci ani pe fostul ofiter de Securitate.

La inceputul anilor ‘80, dupa seriile de filme Haiducii si Iancu Jianu, Dinu Cocea si-a atras antipatia regimului comunist. Acest lucru s-a datorat intentiei de a face un film, „Pe apa sambetei”. Cum acest film urma sa prezinte povestea unui baraj prost construit pe Arges, pe o fundatie de calcar, cenzura nu i-a aprobat proiectul. Mai mult, regizorul a fost interzis, numele sau fiind scos de pe genericele filmelor rulate in cinematografe sau la postul de televiziune. Monitorizat de Securitate, Dinu Cocea a incercat sa emigreze in Franta, dorind sa se stabileasca la Paris, alaturi de sotie si fiica. I s-a refuzat insa eliberarea unui pasaport turistic. In 1985, in urma unor interventii ale autoritatilor franceze, Cocea a primit documentul mult asteptat. Plecarea din tara a marcat si inceputul abuzurilor ce au avut si inca au ca subiect apartamentul din strada Caderea Bastiliei nr. 19, apartament pe care familia regizorului l-a cumparat in 1971.

Rechizitionare in forta
La cateva zile de la plecarea lui Dinu Cocea in Franta, la adresa din Caderea Bastiliei au descins cadrele Securitatii. Fara nici o explicatie, acestea au scos-o in strada pe sora regizorului, locatara ramasa. Apartamentul a fost „rechizitionat” de Securitate fara nici un document, fiind transformat in casa conspirativa. Nu pentru mult timp. In 1986, in conditii la fel de ilegale, in proprietatea regizorului Cocea s-a instalat Constantin Anghelache, colonel de Securitate si director la Fondul Dunarea. Desi s-ar fi crezut ca evenimentele din 1989 aveau sa puna lucrurile pe fagasul normal, nu a fost deloc asa. Reintors in tara in 1990 pentru filmari, Dinu Cocea a incercat, fireste, sa intre in propria-i casa. Lucru care s-a dovedit a fi imposibil, deoarece aici locuia, bine merci, familia securistului Anghelache. Regizorul nu s-a resemnat si a inceput demersurile de recuperare a proprietatii sale. A aflat cu acest prilej ca Anghelache este, din 1988, titularul unui contract de inchiriere incheiat cu fosta intreprindere de administrare a fondului locativ, ICRAL. Asta insemna ca nu-l poate evacua pe securistul Anghelache fara o decizie judecatoreasca.

Primaria inclina balanta
Aparitia Legii 112/1995 l-a determinat pe Dinu Cocea sa notifice atat instantele judecatoresti, cat si Primaria Capitalei, institutii carora le-a cerut sa-i recunoasca dreptul de proprietate. De-a dreptul scandalos, in loc sa anuleze contractul de inchiriere semnat prin ICRAL in favoarea lui Anghelache, Primaria Capitalei a adoptat in martie 1997 o decizie ce avea sa desavarseasca ceea ce nici Securitatea nu indraznise sa duca pana la capat: aprobarea ca apartamentul maestrului Cocea sa-i fie vandut lui Anghelache. Instantele nu au fost impresionate de decizia Primariei si, in 1999, regizorul a obtinut prima sentinta prin care a fost repus in drepturi. Dar in loc sa se simplifice, situatia s-a complicat si mai mult. Asta deoarece, practic, din 1999, pe apartamentul din Caderea Bastiliei 19 exisau doua acte de proprietate: contractul prin care Primaria Capitalei i-a vandut locuinta lui Anghelache si decizia judecatoreasca prin care lui Dinu Cocea i se recunoaste proprietatea. Din nou, tot justitia romana a fost chemata sa faca lumina, in sensul sah la lege

In dorinta fireasca de a-si recupera propria casa, regizorul Dinu Cocea a inceput sa faca si munca de investigatie si a descoperit un fapt surprinzator: familia Anghelache nu avea legal dreptul de a primi de la stat o locuinta deoarece mai detinea o proprietate cumparata in 1991 in Bucuresti, pe strada Tanganului, la nr. 7. Or, conform Legii 112/1995, „chiriasii titulari sau membrii familiei lor – sot, sotie, copii minori – care au dobandit sau au instrainat o locuinta proprietate personala dupa 1 ianuarie 1990, in localitatea de domiciliu” nu mai aveau dreptul sa-si cumpere casele in care locuiau cu chirie. Adica exact situatia lui Anghelache. Desi lucrurile ar fi trebuit din nou sa fie clare, pentru a nu fi acuzat ca are deja o locuinta, fostul cadru al Securitatii a recurs la o smecherie: a transferat casa din strada Tanganului nr. 7 pe numele unei firme de familie, „Impresan” SRL Bucuresti. La tribunal, aceasta smecherie nu a tinut, astfel ca, in decembrie 2002, Anghelache a fost obligat prin sentinta sa lase in deplina proprietate familiei lui Dinu Cocea apartamentul din Caderea Bastiliei nr. 19. Fostul ofiter de Securitate nu s-a lasat pagubas. A atacat decizia cu apel, insa a pierdut.

Cum mori cu dreptatea in mana
Cand povestea parea a se fi terminat, in joc a intrat Primaria Capitalei. Cum sotia lui Constantin Anghelache lucra aici, juristii Primariei au intrat in proces impotriva regizorului Dinu Cocea. Daca pana atunci a mizat pe contractul de vanzare-cumparare semnat cu ICRAL, Anghelache a schimbat unghiul de abordare si si-a cerut drepturile de chirias amarat. Adica sa fie lasat sa locuiasca in casa lui Cocea pentru inca cinci ani. Primaria Capitalei i-a sustinut punctul de vedere, iar judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti, impresionati de „drama” fostului securist, l-au obligat pe maestrul Dinu Cocea sa-l „cazeze” pe Anghelache pentru inca cinci ani. Aceeasi decizie jignitoare pentru Justitia romaneasca a fost mentinuta si la Tribunalul Bucuresti, ca urmare a recursului formulat de Cocea. „Principial, este corecta sustinerea intimatilor (adica a lui Dinu Cocea – n.r.)”, recunosc judecatorii Tribunalului Bucuresti in decizia din 20 februarie 2007. Recunoasterea nu i-a oprit ca, in aceeasi decizie, sa-i oblige pe intimatii care au dreptate „sa predea contestatarilor posesia apartamentului”. Maestrul Dinu Cocea a facut recurs, tot la tribunal, fata de aceasta sentinta, dar rezultatul, decis in urma cu doua saptamani, a fost ca recursul sau este „nemotivat si inacceptabil”. Astfel ca, dupa 10 ani de procese, situatia este aceeasi: daca nu-i gaseste un alt apartament pe care sa i-l ofere cu chirie, regizorul Dinu Cocea poate fi oricand evacuat din propria-i casa de fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache. z

DINU COCEA
» „O sa ies In strada. O sa fac greva foamei”

Ajuns la 76 de ani, cu o pensie de 600 de lei, regizorul Dinu Cocea spune ca nu mai are nimic de facut decat sa intre in greva foamei. Sta in locuinta sa, dar nu stie pana cand. Se declara scarbit de sistemul judiciar romanesc, de legi si de unii oameni, mai ales ca acum are de infruntat o alta serie de procese, de aceasta data deschise de „chiriasul” Anghelache. Dupa ce ca s-a instalat si i-a preluat abuziv apartamentul, fostul securist ii cere 70.000 de euro drept cost al imbunatatirilor aduse de-a lungul timpului.

Ex-securistul Anghelache

» „Ce va intereseaza pe voi de cazul asta?”

Profesor universitar la ASE, fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache nu are nici o apasare de constiinta. „Ce va intereseaza pe voi de cazul asta? Sunt chirias si am dreptul sa locuiesc acolo”, ne-a declarat acesta. Desi nu-si recunoaste nici macar proprietatea cumparata in 1991 in strada Tanganului nr. 7, Anghelache a mai detinut, de-a lungul timpului, alte cateva imobile. Pe cele din strada Orizontului nr. 3 si din strada Humulesti nr. 8 le-a ascuns insa in patrimoniul firmelor aflate in proprietatea familiei.

Catalin (8 comentarii) • 24 iunie 2015, 16:27

Asa este: e vina lui Radoi ca nu are bacul. In vremea aceea numai cine voia nu lua Bac-ul. Se copia in draci, mai ales la clasele sportivilor. Am dat BAC-ul in 2000 (cam in aceeasi perioada cand trebuia sa dea si Radoi) si tin minte cum statea treaba.

Acum cu camere video si metia atintita asupra lui , nu mai are nicio sansa.

Dinny (389 comentarii) • 24 iunie 2015, 18:24

Vai de capul nostru!Ce „problema” mare are fotbalul romanesc…si anume:Daca cinema care nu este autorizat sa faca o meserie,are voie-poate sau nu,sa o faca Si sunt multi cei care-i iau apararea lui Mirel.Au uitat,precum vad ca au uitat si cei din media,ca cel care vrea sa dribleze legea(si pe noi) nu merita niciun dram de mila din partea societatii,fiindca Mirel radoi este cel care a refuzat echipa nationala in ultima perioada

CCC (24 comentarii) • 24 iunie 2015, 21:37

Destul de controversata speta …. . Dar asta e rrromanistan, tzaranoaia tuturor posibilitatilor!
Cu alte cuvinte, fara diploma, nu-ti poti demonstra competenta intru-n anumit domeniu. Ma intreb oare de ce fotbalistilor in activitate nu li se solicita o diploma, ca sa demonstreze ca au invatat sa dea cu piciorul in minge …. Oare Pele, cate diplome o fi avut? Si in ce domenii?
Acum sa trecem la rubrica „si altii”: ce diploma detinea Bill Gates cand a fondat Microsoft? Puteti sa-mi enumerati diplomele detinute de Clarck Gable, John Wayne, etc., atunci cand s-au apucat de actorie?
Nu sunt adeptul lipsei de educatie, dar limitarea dreptului la munca prin solicitarea unor hartii fara valoare mi se pare aberanta. Competenta in anumite domenii se poate stabili numai prin demonstrarea in practica a talentului si indemanarii.
Mai simplu: absolvirea unei scoli, ii face pe toti absolventii experti in domeniu? Ma indoiesc, iar exemple sunt la tot pasul, indiferent despre ce vorbim. Inclusiv unii dintre „diplomatii” de pe aici, nu prea sunt TOP in domeniul lor, sau sunt, dar au colegi de promotie care nu au fost atat de inzestrati.Si detin aceeasi diploma! Eu zic sa-l lasam pe Radoi sa demonstreze ce poate, mai ales ca e angajatul unei societati particulare si apoi sa ii cerem socoteala. Da, regulile sunt facute sa fie respectae, e adevarat, dar de data asta, cam intra in contradictie, legile comerciale cu cele federale. La mine la firma angajez pe cine vreau si in ce functie vreau, pentru ca eu il platesc si el raspunde in fata mea penru munca depusa si pentru rezultate. Si daca ma aduce in faliment, e tot vina mea, ca au l-am angajat! Ce ar trebui sa se intample cu antrenorii diplomati care retrogradeaza o echipa din A in B? Sa-i fie retrasa diploma? Pai daca undiplomat din asta retrogradeaza din C in D, inseamna ca trebuie impuscat!
Nu este cazul sa il comparam cu un doctor, judecator sau mai stiu eu ce „savant”. Acolo este vorba despre cu totul altceva, cu toate ca si in domeniile respective se ajunge cu diplome cumparate. Aveti exemple la indemana. Ca sa nu mai vorbim de competente, in tara pilelor si relatiilor!

Cristi (1 comentarii) • 24 iunie 2015, 21:51

Scoala de antrenori e jalnica in romania si va spun din proprie experienta adica vreo 7 cursuri de perfectionare…penibil sa vezi cum iti pune un curs filmat din alta tara si subtitrat, fara o logica a succesiunii, despre una apoi diametral opus despre alta chestie, penibil. Eu cheltui in jur de 500 euro pe an si ma aprovizionez cu dvd-uri si carti din europa. Specializare nu exista in Romania pt ca nu sunt specialisti….trebuie sa inteleaga toti ca in europa sunt teoreticieni si antrenori , mare diferenta. Cei care predau si scot anumite teorii si cei care lureaza in practica, intre ei fiind o interdependenta. Uitati-va pe cursurile de la licenta A ce se desfasoara acum la FRF si sigur constatati o lipsa totala de logica intre teme. O licenta care e valabila de la juniori pana la liga 2.