Zornăit de cătuşe la FIFA

Criză de mir în Elveţia?! Nici măcar supuşii lui Blatter nu sînt imuni la lege. Au fost luaţi cu duba de la Congres

Cu două zile înainte de alegerea unui nou preşedinte al FIFA, anchetele privind modul în care s-au desemnat gazdele CM 2018 şi CM 2022 au prins sonor trepidant. Şapte foşti şi actuali oficiali ai FIFA au fost arestaţi. „Un moment dificil pentru noi”, a spus directorul de comunicare Walter De Gregorio.

Deşi nu a furnizat tone de exclusivităţi în conferinţa de presă, reacţia oficialului FIFA ne ajută să ne reîmprospătăm amintirile despre normalitate în statul de drept. Deocamdată, comunicatorii FIFA n-au reclamat că e vorba despre un exerciţiu de imagine al FBI şi al procuraturii elveţiene. N-au comentat că anchetatorii au speculat momentul alegerilor pentru a-şi face imagine pe spinarea fotbalului. Domnul De Gregorio nu s-a exprimat în calitate de PR al acuzaţilor. N-a presupus indignat că procurorii au uitat de prezumţia de nevinovăţie şi se dedau la „telejustiţie”. N-a apărut la tribună nici un avocat din oficiu al teoriei conspiraţiei anti-Blatter, care să le ia partea colegilor la ananghie. Nici o enoriaşă din corporaţie n-a întreprins miruirea smeriţilor suspecţi.

Deşi putea, FIFA n-a reacţionat ca Parlamentul României, de exemplu. Nici n-avea rost. Sponsorii, publicul-ţintă al forului mondial, sînt mai uşor de pierdut decît alegătorii. Nu-ţi permiţi să te joci de-a onorabilii şi vardiştii pe banii lor. Iată de ce arestările n-au produs un val de solidaritate de tipul „dai într- unul, ţipă hoţi”. De Gregorio a insistat că FIFA colaborează cu justiţia, că se consideră „parte vătămată” şi că doreşte îndreptarea răului. Mai bine mai tîrziu decît mai devreme, nu?
„New York Times” a scris despre cum au intrat poliţiştii în hotelul de cinci stele Baur au Lac, în centrul Zurichului, şi au ieşit escortînd cîţiva oameni în costum şi cătuşe. În cătuşe, da, deşi oficialii arestaţi nu sînt anchetaţi, ca să cităm din reformatorii Codului nostru Penal, pentru fapte comise cu violenţă. Sînt anchetaţi, banal, pentru corupţie. Nici Elveţia nu mai e ce-a fost! Din Ţara Cantoanelor, a ajuns Republica Procurorilor!

Vă mai amintiţi de ancheta internă a FIFA, condusă de investigatorul-şef Michael Garcia? A ajuns la aceleaşi concluzii ca FBI, încă din vara trecută. Blatter a minimalizat rapid descoperirile lui Garcia, i-a trunchiat raportul final şi l-a manevrat trimiţîndu-l direct sub preş. A decis să nu dea curs informaţiilor din dosar sub pretext că e vorba de „opinii, de judecăţi personale, nu de dovezi”. Garcia şi-a dat demisia „dezgustat”.

La un an distanţă, FBI vine şi pune pe masă aceleaşi acuzaţii, de spălare de bani, înşelăciune, fraudă, luare de mită, management defectuos. De data asta, FIFA se conformează. Colaborează, surprinsă şi întristată. O altă poză, după ce a mimat moralitatea şi legalitatea atîtea decenii. Va urma şi o schimbare în profunzime a organismului condus de Blatter? Vom vedea. Cert e că braţul lung al FBI-ului a dat o şansă pentru aşa ceva.

În foarte, foarte puţine cazuri, instituţiile se reformează din interior şi se vindecă prin propriile forţe de corupţie şi de alte maladii sistemice. E drept că au imunitate. Produc anticorpi, dar anticorpi care să le consolideze puterea, să le sporească profitul şi să le conserve privilegiile, nu sănătatea.