Ana are sateliţi

Forurile europene ar trebui să impună fotbalului românesc o clauză de salvgardare pe comisiile federale. Cazurile să se judece direct la TAS, iar sentinţele interne să nu fie recunoscute în afară. La fel ca în justiţie. Dacă altfel nu se […]

Forurile europene ar trebui să impună fotbalului românesc o clauză de salvgardare pe comisiile federale. Cazurile să se judece direct la TAS, iar sentinţele interne să nu fie recunoscute în afară. La fel ca în justiţie. Dacă altfel nu se poate, dacă reforma se împiedică de oameni şi mai ales dacă oamenii sînt cumetri, fini, naşi, taţi, unchi sau veri. Asta trebuie făcut.

Cazurile Timişoara, Ceahlăul – Petrolul, Shroj – Abiodun arată ce fundaţie putredă, ce subterane îmbîcsite de pile şi reciprocităţi zac sub Casa Fotbalului. Schimbările s-au petrecut numai la faţadă. Reforma a fost de formă. În zonele alunecoase din adîncime, rădăcinile răului au rămas neatinse. S-au ramificat, s-au lemnificat şi s-au multiplicat vertiginos, sub paternalismul cu faţă nepotistă propăşit de Sandu. 

Instanţele federale au două probleme, identice cu cele din Justiţie: oamenii şi legile. Oamenii sînt oameni, supuşi greşelii, prostiei sau corupţiei. Legile sînt fie proaste, fie nu sînt, fie se bat cap în cap cu legile europene. Federaţia are „clienţii” ei, aşa cum justiţia are clienţii ei. Se judecă nu în spiritul, nici în litera, ci pe deasupra legii. Sau pe sub tejghea. E ca şi cum ar exista un consens tacit şi implicit la nivelul comisiilor federale. Regulamentul a ajuns din reper, un biet instrument, un criteriu auxiliar. Se ştie cine trebuie sacrificat şi cine trebuie salvat. Apoi se născocesc interpretările de rigoare.

Patronii ca Ştefan, clienţi vechi, fideli, beneficiază de imunitate federală în faţa regulamentelor, a clasamentelor şi a competiţiei în sine. Conform articolului 55 şi ceva, litera nţ, Ceahlăul n-are voie să retrogradeze. În articolul respectiv, putea să scrie doar „Ana are mere”, că şefii federali găseau ei un chiţibuş exegetic, care să justifice decizia. O interpretare în care merele să fie sateliţi, iar Ana să nu aibă licenţă de producător agricol.

În cazul Timişoarei, Federaţia a aplicat decizia TAS abia după vizite -fulger şi trăsnete externe. A fost nevoie să iasă lumea în stradă şi Iancu la uşa cortului, pentru ca şefii FRF să coreleze trei subiecte cu două predicate şi să înţeleagă că n-au nimerit-o. Că au dat cu bîta-n baltă şi au produs o cascadă de zoaie.

Iancu a strigat ceva despre o mită de sute de mii de euro. Nu s-a deranjat nimeni să-i ceară probe, capii federali n-au comentat, autorităţile statului n-au reacţionat. Pe cine să intereseze dacă FRF împarte dreptate sau împarte favoruri bunilor platnici? Mizeriile sînt multe şi stătute. Gunoiul s-a fosilizat, s-a instituţionalizat. Cine s-ar încumeta să sape? FIFA? UEFA? DNA?