Dictatorii mulţimi visează!

O "revoluţie" care nu va fi transmisă în direct: Naşu' spaniol vrea suspendarea meciurilor din Primera

Cînd un şef de club din ligile inferioare a sugerat, timid, ca şi FRF să primească 20 la sută din prada drepturilor TV, şeful de atunci al Ligii i-a dat, verbal, peste mînă. „Ia, domnule, nişte apă în gură!”. Se întîmpla în 2009, în vremuri aparent prospere pentru fotbalul românesc. De atunci firul roşu al hidratării n-a fost reluat de nimeni.

În Spania, aceeaşi problemă a declanşat o telenovelă, cum a numit-o sec presa engleză. Însuşi Mircea Sandu al spaniolilor, Angel Maria Villar, s-a indignat că Federaţia lui primeşte doar 4,55 la sută din preţul drepturilor TV. S-o fi aşteptat şi el la 20 la sută! A ameninţat cu suspendarea meciurilor pe termen nelimitat, începînd din sîmbătă. De fapt, nu dispune de nici un buton de panică pe care să apese şi să stingă nocturnele. Villar mizează pe o grevă.

O grevă, da. Un dictator care stăpîneşte de peste 26 de ani Federaţia de la Madrid cheamă mulţimile să-l sprijine. Şansele ca lui Villar să-i reuşească manevra sînt aproape nule, dar măcar i-a adus unde a vrut, nu? La scara dîmboviţeană, imaginaţi-vă cum asociaţia jucătorilor, AFAN, şefii FRF şi şefii CCA mărşăluiesc ameninţător spre sediul LPF. Parcă te ia cu fiori revoluţionari!
Cearta dintre Liga şi Federaţia de la Madrid a pornit de la noua lege privind vînzarea drepturilor TV. Guvernul spaniol a aprobat-o şi a trimis-o în Parlament. Guvernul intervenţionist e de vină! Villar ar fi trebuit să protesteze curajos, intrînd în grevă la plata impozitelor. S-a supărat însă pe Ligă, să nu bată la ochi.

UEFA asistă la răfuială ca spectator. Nu e treaba nyonezilor să critice guvernarea unei ţări sau a alteia. Statul nu schimbă şefii de federaţii, dar schimbă legile. Executivul de la Madrid plănuia mutarea de doi ani. A negociat ce-a negociat cu părţile implicate, mai ales cu Liga, spre neplăcerea crescîndă a lui Indignado de la Federaţie. În forma finală, legea stabileşte revenirea la vînzarea colectivă a drepturilor TV. Pe foarte scurt, 90 la sută din bani vor fi împărţiţi în două: 50 la sută se vor distribui în mod egal tuturor cluburilor din Primera, 50 la sută se vor distribui în funcţie de poziţia în clasament. Din restul de 10 la sută, Federaţia lui Villar primeşte partea leului pensionar. De unde răgetul demagogic, cu suspendarea competiţiilor. Dintre toate campionatele mari, Spania va avea cea mai egalitaristă porţionare a potului. În Liga 1, proporţia este de 30 la sută în mod egal şi 70 la sută, după ierarhie.
Nici măcar Comisia Europeană n-ar avea nimic de obiectat, susţine presa spaniolă. Noul decret privind drepturile TV este o măsură colectivistă, care, paradoxal, încurajează libera concurenţă capitalistă. Restabileşte echilibrul în competiţie, contracarînd poziţia dominantă a „trustului” Real – Barca, cluburi care-şi negociază separat contractul de drepturi. „Nu plafonăm nivelul competiţiei, îl ridicăm, vom avea mai multe echipe puterncie”, crede şeful Ligii de la Madrid, Javier Tebas. Vom vedea. Măsura va intra în vigoare în 2016. Într-un fel sau altul, boom-ul deşănţat al marilor cluburi trebuie temperat. Spre binele general al fotbalului şi spre binele particular al IMM-urilor ca Getafe, Almeria, Levante.

Nu e cazul de contraste uriaşe în campionatul nostru, unde veniturile din drepturi TV reprezintă pîinea zilnică a tuturor echipelor. Oricum, mai avem de aşteptat, pînă cînd vreun Guvern se va implica în dialogul dintre Gino Iorgulescu şi off-shore-urile din Malta. Atunci să vedeţi bătaie pe comision! Dar fotbalul nu-i o industrie chiar atît de importantă, încît să schimbe legile. Nu e ca industria tezelor de doctorat. Aşa că guvernanţii noştri se mulţumesc să-i schimbe doar pe şefii fotbalului, o dată la un sfert de secol.

De fapt, nu atît banii şi dreapta lor împărţire stau în centrul telenovelei din Primera. Mai degrabă, e vorba, ca-n orice basm, despre lăcomie, egoism şi delirul grandorii. Iată ce ravagii provoacă 26 de ani de stat într-o funcţie. Ar trebui negociat un termen de valabilitate şi pentru dictaturi.