Pepiniera şi pepenii Regelui

Şeful insulei Viitorul agită apele după înfrîngere, de parcă s-ar afla pe un continent solid sprijinit din toate părţile

Viitorul nu arată tocmai european în clasament. Dar, în ciuda crizei de nervi a lui Hagi, după înfrîngerea cu Oţelul, experimentul merită continuat. Nu e „o ruşine”, cum spune Regele. E o lecţie. Punct.

Echipa lui Hagi nu reprezintă doar un nume din pluton. Ceea ce o face unică este obiectivul ei: să promoveze tineri jucători pe scena profesionistă. Pînă apar centrele de excelenţă ale Federaţiei, puştii care vor să încerce marea de iarbă cu crampoanele au la îndemînă doar această portiţă nestatornică, deschisă de Hagi.

Furiile Regelui după meciuri ar trebui să aibă o menire didactică. Nu să salte la extreme, de parcă fiecare rezultat ar ciopli discret piedestalul de „jucător al secolului”. Pe cît de euforic s-a arătat Hagi după victoria cu Pandurii, din martie, pe atît de dezarmat s-a îndoit de orizont, după eşecul cu Oţelul. Puţin echilibru nu strică.

Viitorul trebuia să fie un fel de Ajax al României. Chiar este. Problema e că Voluntari nu e tocmai un Amsterdam al României. Iar în administraţiile locale pluteşte o ceaţă mai sulfuroasă ca oricînd. Primarul Pandele a finanţat o catedrală de 7 milioane de euro, i-a promis lui Hagi un stadion de 10.000 de locuri, care să se numească, normal, „Nadia Comăneci”. I-a confecţionat şi o machetă, ceva de vis. Apoi l-a anunţat că „bunăvoinţă există, dar nu mai sînt bani”. „Avem alte priorităţi acum, străzile…”, a explicat edilul. Observaţi ordinea aproape perfectă: catedrala, apoi străzile, apoi stadionul.

Despre autorităţile locale din Constanţa, numai de bine. Aveau bani, aveau şi bunăvoinţă, dar aveau şi mulţi prieteni şefi de cluburi sportive. La un moment dat, prin 2013, primarul Radu Mazăre a promis finanţare pentru Academia lui Hagi. Apoi şi-a retras promisiunea: „Nici nu se pune problema, ar însemna să mărim taxele şi impozitele”. Ca să vezi respect pentru contribuabil! În aprilie, Academia s-a apucat să pregătească un proiect, pe baza căruia să ceară fonduri de la Consiliul Judeţean Constanţa. Ştim din comunicatele DNA cît de darnic era fostul şef al CJ cu fundaţiile şi cluburile sportive. Puţin probabil să fi rămas aşa generos şi omnisport.

Hagi a ameninţat melodramatic că va construi un stadion pe cont propriu. I-a luat patru ani să ducă echipa din Liga a 3-a în Liga 1. Acum pare că a ajuns, deja, la capătul răbdării. Un proiect ca al lui cere timp şi bani, dar mai ales timp. Dacă standardele pe care le impune Viitorului sînt foarte înalte, încît să-i ruşineze pe jucători după un 0-3 cu gălăţenii, atunci să le menţină aşa. Să-şi iasă din pepenii regali şi după 1-4 cu Steaua. Nu contează că e o înfrîngere în faţa campioanei, ambiţia e ambiţie, standardele nu flutură în funcţie de adversar, nu?

Dacă Hagi vrea să-şi obişnuiască elevii cu asperităţile înălţimilor, ar trebui să se enerveze, din cînd în cînd, şi la victorii. Să dea vina pe noroc, pentru că a mascat greşelile din teren. La victorii, însă, Hagi descoperă filonul raţional al triumfului: „I-am analizat. Am creat strategia. Am rulat anumiţi jucători. Tot ce ne-am gîndit ne-a ieşit”, a spus după victoria cu Petrolul.

La înfrîngeri, se pare că ies numai simţirile, vanităţile şi isteriile. Mai sînt şi zile din astea. Pe lîngă aşezarea în gîndirea pedagogică, Hagi trebuie să decidă încotro îşi va aşeza proiectul. Îl va transforma în satelitul unei primării sau alteia, în extensia populistă a unui consiliu judeţean, în pepiniera unui club din Liga 1 sau într-un Ajax la scara puterilor unui singur om? Orice ar face, un lucru e sigur: Viitorul şi Academia care-l justifică n-ar putea vreodată să se facă ori să-l facă de rîs, cum se teme el. Dimpotrivă.