Punctele din sacii cu ciment

În zona disperării din clasament, Rapid nu-şi permite luxul de a se lipsi de nici un singur suporter.

La revenirea în Giuleşti, Săpunaru şi compania de veterani au declarat că banii nu contează, „joc şi pentru un leu”, „noi sîntem […]

În zona disperării din clasament, Rapid nu-şi permite luxul de a se lipsi de nici un singur suporter.

La revenirea în Giuleşti, Săpunaru şi compania de veterani au declarat că banii nu contează, „joc şi pentru un leu”, „noi sîntem Rapid” etc, etc. Toate mărturisirile astea de credinţă erau adresate fanilor, dar primul care le-a luat de bune a fost patronul. Valerii Moraru chiar a crezut că o echipă poate funcţiona pe bază de aer proaspăt şi bule de dioxid de carbon. Aşa că nu s-a grăbit să plătească salariile pe februarie. Iar Rapid, după primele etape de entuziasm, a pierdut trei puncte cu Astra. Trei puncte, în lupta pentru supravieţuire în Liga 1, reprezintă un masiv muntos al demoralizării.

Pustai a numărat şi a constatat că-i lipseşte un jucător pe un anumit post. „La finalizare n-am găsit jucătorul care să facă diferenţa!”, a spus tehnicianul. Ţinînd cont de criteriile după care s-au efectuat transferurile la Rapid, să te plîngi de calitate sună aşa, a moft catalan. A fost mai degrabă o colectă decît o campanie de transferuri. Oricum, faptul că giuleştenii au avut un prim „11”, la startul returului, reprezintă un miracol în sine, o surpriză deloc măruntă.

Zona disperării din clasament, unde staţionează echipa din Grant, nu permite analizarea cu lupa măritoare a ceea ce lipseşte din vestiar. Rapid are strictul necesar, echipamentul complet de salvare. Are chiar mai mult decît atît: suporterii alături. După o cinică lege a compensaţiei, se află în situaţia opusă Stelei. Are fani, dar n-are suficiente peluze pentru ei. Pe cînd campioana are peluze cît curpinde, dar pustii ca decorurile de western.

Al 12-lea jucător al Rapidului ar face diferenţa, dacă ar avea unde. LPF a refuzat să-şi dea acordul pentru redeschiderea Peluzei I, la meciul cu Petrolul. Oficialii din Giuleşti speraseră într-o soluţie-fulger, să fie scutiţi de inspecţii, verificări şi alte plictiseli. „Nu vreau să omologhez, apoi să cadă peluza cu spectatorii!”, explica un director de la Ligă, pentru Mediafax.

În ciuda nerăbdării şefilor rapidişti, problema e veche. În iulie trecut, suporterii lansaseră pe Facebook o strîngere de fonduri pentru reparaţii. Au şi estimat de cît ar fi nevoie: „înlocuirea a 800 de scaune ar costa aproximativ 20.000 de RON”. Nu e un preţ prohibitiv pentru un investitor de Top 300. E drept, arena aparţine Ministerului Transporturilor. Şi, după cum s-au convins fanii rapidişti, nici noul proprietar al echipei nu face cadouri. Declarativ, respectă tradiţia şi culorile, dar, cînd vine vorba de fapte, scoate abacul.

Dacă Rapid a rezistat în cursa pentru viaţă, meritul e şi al lui Valerii Moraru. Fireşte, cînd e vorba de o echipă cu asemenea charismă, cel-care-dă-banii, oricine ar fi el, se trezeşte, mai devreme sau mai tîrziu, umbrit de propria investiţie. Asta explică accesele de laudă de sine ale lui Moraru. Se teme că va fi singurul uitat de pe lista cu mulţumiri de la Oscar.  Liga 1 a consolidat obiceiul patronilor mai proeminenţi decît fotbalul. Iar patronii ăştia proeminenţi sînt atît de preocupaţi de propria lor importanţă în joc, încît pierd din vedere raţiunea de a fi a campionatului: publicul.

Valerii Moraru a preluat de opt luni echipa din Grant. Opt luni în care avea timp să rezolve problema peluzei. A preferat s-aştepte să plouă cu schele. Chiar dacă stadionul Rapidului va intra în marele program de renovare pentru Euro 2020, chiar dacă peluza nu e proprietatea lui Moraru, renovarea ei în timp util ar fi fost un gest de minim respect pentru fanii care n-au părăsit echipa. Pentru miile de investitori mereu neglijaţi, care dau conştiincios bani pe bilete.

„Ar fi păcat să nu facem tot posibilul să ieşim din insolvenţă!”, spunea majoritarul giuleştenilor. Pînă la insolvenţă, ar fi păcat ca echipa să nu aibă la îndemînă toate atuurile pentru a evita retrogradarea. Ar fi păcat! În caz că pierd puncte pe teren propriu, oficialii vişinii ar trebui să le caute pe sub sacii de ciment depozitaţi la Peluza I. Sigur acolo s-au dus.