Primăria achită şi euforia

Pentru a veni în întîmpinarea fanaticilor handbalului, CSM Bucureşti şi-ar putea disputa meciurile pe Naţional Arena. Primăria Bucureşti investeşte masiv, de doi ani şi ceva, în handbal. La început, rezultatele au fost sub aşteptări. După un susţinut zdruncin managerial, au […]

Pentru a veni în întîmpinarea fanaticilor handbalului, CSM Bucureşti şi-ar putea disputa meciurile pe Naţional Arena.
Primăria Bucureşti investeşte masiv, de doi ani şi ceva, în handbal. La început, rezultatele au fost sub aşteptări. După un susţinut zdruncin managerial, au apărut şi rezultatele. Peste o vreme, vor apărea şi fanii. După rapidişti, stelişti, dinamovişti, vor exista şi „cesemişti”.

Deocamdată, bucureştenii nu se simt traversaţi de tremurici patriotici locali cînd aud de performanţele handbalistelor de la CSM. Primăria le-a luat un frac de 1,8 milioane de euro, atît e bugetul secţiei de handbal pe sezonul în curs. Iar ei umblă tot în tricouri şi fulare.

După ce au fabricat un Dream Team pe bani publici, şefii de la CSM s-au văzut, aşadar, în situaţia de a confecţiona şi atmosferă la meciuri. La derby-ul cu HCM Baia Mare, „tigroaicele” lui Mette Klit au avut parte de o galerie închiriată. Conform site-ului Ştiripesurse.ro, fiecare suporter major ar fi primit 50 de lei şi fiecare suporter sub 18 ani – 30 de lei.

În materie de investiţii publice, e ca şi cum, după ce Primăria Capitalei repară o stradă, plăteşte pietonii să meargă pe ea. Sau după ce, presupunînd prin asburd, construieşte o mare parcare, închiriază maşini, să nu stea parcarea goală. Sau, după ce face un patinoar nou, închiriază patinatori, cheltuind inutil să demonstreze utilitatea investiţiei.

În mod normal, şefii de la CSM trebuiau să se concentreze pe sectoarele de copii şi juniori. Să producă valori, nu să le importe, pe salarii bugetare de 8.000 de euro lunar. Dar ei au dat proiectul pe repede înainte, mult prea repede să-şi mai pună întrebarea: la ce şi cui foloseşte elita de straniere? Să le ridice stima de sine bucureştenilor? Să-şi adăuge primarul, pe lista de realizări, titlul la handbal feminin şi creşterea numărului de turiste din Capitală?

Nu se ştie cît de mult au contat scandările placebo pentru moralul handbalistelor, dar la TV s-a văzut  un public impecabil. Să juri că-i spontan! Ca la comediile cu rîsete pe fundal, care au grijă să nu ratezi poanta. Ca la emisiunile cu public, unde cineva scoate la momentul potrivit pancarta cu „Aplauze” şi „Fluierături”. Aparenţele au fost salvate. Site-ul oficial al CSM Bucureşti jubilează că s-a depăşit planul de oameni la hectar de sală. Nu precizează dacă sînt privitori plătiţi sau plătitori de bilete: „Aproximativ 5.000 de spectatori au umplut pînă la refuz tribunele Sălii Polivalente din Bucureşti. Afluenţa a fost atît de mare, încît cîteva sute de spectatori au rămas la uşile sălii, capacitate maximă fiind atinsă”.

Dacă nici ăsta nu e exces de zel, atunci e exces de precauţie. Oare spectatorii care n-au prins un loc în sală au dat banii înapoi organizatorilor sau vor furniza aplauze la următorul meci al CSM?

Asta e versiunea oficială: bucureştenii au dat năvală să vadă derby-ul campionatului de handbal feminin. Deocamdată, şefii CSM n-au dezminţit versiunea neoficială, cu galeria închiriată. Nici n-au anunţat care va fi următoarea lor manevră. Ar putea deschide o agenţie de casting în cadrul clubului, ar putea angaja animatori profesionişti, DJ, fotografi de mulţimi, ursitoare, diseuze, dansatoare, agitatori liberi de contract în afara campaniilor electorale.

Conducerea CSM a rezolvat problema publicului, prin metoda „Cîntarea României”. Mai are de rezolvat problema sponsorilor. Nu e o problemă atît de presantă. Banii de la Primărie continuă să curgă pe apa Dîmboviţei. Dar, dacă fanii nu vin în tribune şi din proprie iniţiativă, conducerea clubului va trebui să închirieze şi sponsori. Iar sponsorii sînt ceva mai pretenţioşi şi mai costisitori decît spectatorii.