Reclame la Dumnezeu

Dacă Elisabeta Lipă promovează ora de religie, înseamnă că preoţii vor promova ora de sport, în campania „Suflet păcătos în corp sănătos”.

Elisabeta Lipă a terminat, se pare, de promovat sportul în rîndul copiilor şi a început să facă reclamă […]

Dacă Elisabeta Lipă promovează ora de religie, înseamnă că preoţii vor promova ora de sport, în campania „Suflet păcătos în corp sănătos”.

Elisabeta Lipă a terminat, se pare, de promovat sportul în rîndul copiilor şi a început să facă reclamă la ora de religie. „Sigur aceste performanţe nu le puteam realiza fără ajutorul lui Dumnezeu!”, spune multipla campioană olimpică, într-un spot din campania BOR „Români pentru ora de religie”.

Nu e clar cui i se adresează doamna Lipă din această publicitate divină. Poate se adresează copiilor care vor să practice canotajul, dar nu au unde, aşa că n-au altă soluţie decît să se roage. Sau se adresează părinţilor ambiţioşi, care-şi vor copiii pe podium, prin mijlocirea notelor mari de la ora de religie. Doamna Lipă nu pare să se frămînte cu orizontul receptării. Ea ne vorbeşte despre un Dumnezeu care nu dă cu parul, dar trage la vîsle. Convingerile ei personale ar trebui să atîrne mai mult, în ochii publicului, decît fulgul libertăţilor garantate de statul laic.

Curtea Constituţională a decis, în noiembrie, că elevii nu mai sînt înscrişi automat la ora de religie. Cine vrea completează o cerere de înscriere. Cine nu – nu. Această decizie a Curţii, menită să împiedice atingerile aduse libertăţii de conştiinţă, a stîrnit un întreg tărăboi. Valul de bîlbe smerite dinspre Ministerul Educaţiei a fost urmat de o campanie isterizantă a Bisericii şi de o recomandare sulfuroasă a CNA, în sprijinul campaniei BOR. Dacă o ţinem tot aşa, o să avem un meci pe cinste, Constituţia versus Biblia. Fie să învingă cel care are coperţile mai tari!

Doamna Lipă a sărit iute de pe meterezele Olimpului în strana VIP-urilor cuvioase. S-a înrolat şi ea în cruciada pentru minţile copiilor. Dintre toate materiile opţionale, ea alege să popularizeze ora de religie, de fapt, ora de Dumnezeu. Nu promovează şahul, nici „minimum patru ore de sport pe săptămînă”, nici ora de fotbal, nici alt obiectiv din aria ei de competenţă. Nu promovează nici „Filosofia pentru copii”, „De-a arhitectura”, „Educaţia pentru societate” sau alte materii nou introduse, la concurenţă cu spiritul. Opţionalele astea nu le promovează nici măcar Ministerul Educaţiei, acaparat de chestiunea mîntuirii micilor enoriaşi.

„Noi trebuie să-i facem prima dată pe părinţi să înţeleagă că trebuie să-şi dea copilul să facă sport”, spunea Elisabeta Lipă, acum şapte ani într-un interviu din ziarul Patriarhiei. Ce s-a schimbat de-atunci? Fac copiii din România sport în draci, de trebuie readuşi pe calea dreaptă? Au la îndemînă prea multe infrastructuri lumeşti, patinoare, bazine, terenuri sintetice? Nu. S-a schimbat doar refrenul la ordinea zilei. Pe atunci, doamna Lipă cînta în corul celor care afuriseau sedentarismul. Acum s-a mutat senină în altă parohie, a marketingului cu suflete.

Doamna Lipă nu e genul rebel. În plus, are destulă experienţă, competiţională şi managerială, să ştie că nu rentează decît mătăniile şi minunile. Pe lîngă calitatea de legendă, este şi preşedinte în exerciţiu a două structuri sportive importante: Federaţia Română de Canotaj şi Clubul Sportiv Dinamo. Din august 2013, deţine un paşaport de ambasator al turismului românesc. Este chestor de poliţie şi primeşte rentă viageră de la statul român. Şi totuşi, din înălţimea acestor funcţii şi roluri, alege să promoveze cauza BOR.

O fi vreun barter. După spoturile cu ora de religie, CNA va recomanda clipurile cu preoţi care promovează sportul în rîndul copiilor. Să-l promoveze cum ştiu ei mai bine, cu referiri discrete la cazanul cu smoală care-i aşteaptă pe cei care chiulesc de la educaţie fizică. Cine ştie? Poate urmează campania „Suflet păcătos în corp sănătos”.

Dar, dacă nu e un barter, înseamnă că situaţia e gravă. Ştie doamna Lipă ce ştie. Numai Dumnezeu îi mai poate ajuta pe sportivii dinamovişti, pe canotori şi pe turiştii care vin în România. Şi dacă stăm atît de rău şi de neaşezat, şi dacă tot amestecăm religia cu credinţa, credinţa cu Biserica, educaţia cu propaganda religioasă, de ce să ne rezumăm la criza mistică din recreaţia mare? De ce să fie religia doar disciplină şcolară? De ce nu propune doamna Lipă s-o facem disciplină olimpică?