Veritabila echipă şi adevăraţii ei suporteri
Oficialii Stelei vor să demonstreze că nimic şi nimeni nu e de neînlocuit. Nici marca, nici culorile, nici fanii
„Nordul şi Sudul nu vor veni la meci, chiar îmi pare rău”. Chipciu s-a resemnat în faţa absenţei unor puncte cardinale […]
Oficialii Stelei vor să demonstreze că nimic şi nimeni nu e de neînlocuit. Nici marca, nici culorile, nici fanii
„Nordul şi Sudul nu vor veni la meci, chiar îmi pare rău”. Chipciu s-a resemnat în faţa absenţei unor puncte cardinale din existenţa echipei. Ar rămîne la fel de senin şi dacă ar vedea doi sori pe cer. În fotbalul românesc te obişnuieşti cu multe. Ce rost are să te agiţi? Cîtă vreme Estul şi Vestul vor cumpăra bilete la meciuri, viaţa merge mai departe.
Problema numelui Stelei nu pare să-i mai deranjeze decît pe membrii galeriilor. Oficialii campioanei au relansat refrenul cu „suporterii adevăraţi” versus „suporterii falşi”. De pildă, preşedintele Argăseală crede că „suporterii adevăraţi vor veni să vadă echipa”, „or să fie oameni care vor să vadă Steaua – Rapid în Ghencea, pe viu”. Dar „oamenii” ăia vor veni şi la celelalte meciuri ale FCSB, vor cumpăra abonament, îşi vor păstra obiceiurile de consum faţă de favoriţii cu nume provizoriu?
Iată nişte întrebări care nu tulbură calmul conducerii din Ghencea. La cîţi fani are Steaua, cîteva mii de ultraşi lipsă reprezintă cantitate neglijabilă. Sigur că nu va fi aceeaşi atmosferă la meciuri şi nu vor fi aceleaşi încasări, dar campioana nu renunţă la poziţia de forţă în raport cu fanii. Renunţă la marcă, la culori, la legende, la simboluri, la stadion, la orice altceva decît la aroganţa faţă de propriul public. Nici un suporter nu e de neînlocuit, ăsta e sloganul de căpătîi, preluat de Argăseală, o dată cu postul. Dacă ar fi vorba de numele lui, dacă l-ar chema R2D2, ca pe roboţelul din „Războiul Stelelor”, probabil preşedintele Stelei ar avea o abordare mai flexibilă. Dar, cum nu e vorba de el, îşi permite să teoretizeze pe nervii altora.
Coincidenţă sau sincronizare, diversiunea cu autenticitatea simţirii de fan a prins la o parte a suporterilor. O galerie nouă le-a declarat război galeriilor vechi: „Steaua sau FCSB are nevoie de noi! Nu dormiţi!”. Cine doarme? Cine închide ochii? Fanii din opoziţie reacţionează prin boicot la o stare de fapt. Nu atît faţă de schimbarea de nume sau faţă de urîţenia siglei protestează „Nordul” şi „Sudul”.
Boicotul vizează felul cum şefii din Ghencea au înţeles să apere identitatea campioanei. Argăseală aşteaptă motivarea sentinţei judecătoreşti, între timp le dă lecţii de civism suporterilor: „Legea trebuie respectată, chiar dacă nu e mereu pe placul nostru”. „Sîntem preocupaţi, dar nu putem rezolva problema bătînd din palme!”, a spus preşedintele „Stelei sau FCSB” la DigiSport. Cam asta se vede şi din afară, că şefii clubului nu mişcă nici un deget, nici vorbă să bată din palme. Tărăgănează cacealmaua cu Armata, pînă se liniştesc apele şi învaţă suporterii să scandeze: „Hai, FCSB!”.
Pînă atunci, oficialii şi jucătorii lansează filosofii gratuite, despre chintesenţe şi lipsa de importanţă a numelui, o formă fără fond, nu-i aşa? „Nu s-a pus niciodată problema să nu mai fim aceeaşi echipă!”, comentează Chipciu, în paginile Gazetei. Păi, s-a pus şi problema asta, dar acum aproape că au scăpat de ea. Pe vremea cînd Steaua se numea Steaua, suporterii se întrebau uneori unde e adevărata echipă. Acum, orice ar juca FCSB, toată lumea va fi mulţumită, în lipsa unui termen de comparaţie.
„Am pierdut doar marca, atît!”, constată împăciuitor Argăseală. Ei, nu-i un capăt de ţară, s-a întîmplat şi la case mai mari. Aşa au păţit şi cei de la Adibas, Mike şi Puna. Dar au rezolvat inconvenientul mai elegant, nu şi-au pus pe treninguri nişte iniţiale care nu rimează decît cu alte iniţiale.