Deşteaptă-te, bulgare! Şi fă-ne patinoare!

În timp ce pe patinoarul din Galaţi se joacă tenis, pe patinoarul de la Sofia se desfăşoară Cupa României „Capitala României s-a mutat la Galaţi!”, a titrat presa locală, cu prilejul duelului din Fed Cup. Ba nu, capitala s-a mutat […]

În timp ce pe patinoarul din Galaţi se joacă tenis, pe patinoarul de la Sofia se desfăşoară Cupa României

„Capitala României s-a mutat la Galaţi!”, a titrat presa locală, cu prilejul duelului din Fed Cup. Ba nu, capitala s-a mutat la Sofia, acolo unde se desfăşoară week-end-ul ăsta Cupa României la patinaj artistic.

Două luni şi ceva s-au chinuit autorităţile locale din Galaţi şi Federaţia Română de Tenis să schimbe destinaţia patinoarului. L-au vopsit, l-au văruit, l-au decongelat, l-au acoperit cu poliflex. Au stropit cu asfalt prin oraş, i-au trimis pe hocheişti la munte, au strîns cîinii neînregimentaţi şi porumbeii care ameninţau să-şi dea cu părerea direct în lojă. Mă rog, s-au pregătit oamenii, în aşteptarea coloanei oficiale, nimic de zis.

Iar în timp ce ei cosmetizau coşmelia, Federaţia Română de Patinaj (FRP) nu găsea loc de desfăşurare pentru propriile competiţii. Nu găsea din două motive: din lipsă de bani şi din lipsă de patinoare. „Nu trebuia să se ajungă aici, dar am avut neşansă cu o contabilă!”, a explicat Adrian Ciobanu, preşedintele FRP. Ce neşansă? Ghinion curat! Ciobanu se află în funcţie din 2010. În 2013, a fost în centrul unui caz destul de sulfuros, despre care aţi putut citi în paginile Gazetei. Fosta contabilă a federaţiei l-a acuzat, fatalitate!, cu documentele pe masă, că a decontat bani publici pentru competiţii fictive şi a împărţit „potul” cu oficiali din MTS şi COSR.

Ministerul n-a insistat pentru lămurirea cazului, doar a suspendat finanţarea către FRP. În iunie 2014, Ciobanu a obţinut un al doilea mandat ca şef al patinajului. Acum acuză MTS că „a îngropat federaţia în datorii”. Din cauza datoriilor astea, Cupa României nu s-a putut disputa pe patinoarul din Braşov sau pe patinoarul de la Cârţa. Cam asta e istoria, pe scurt, foarte pe scurt.

În cei aproape doi ani de îngheţ dintre MTS şi FRP, patinatorii români s-au descurcat prin forţe proprii. La JO de la Soci, în 2014, am avut, minunea minunilor, un sportiv calificat în finala olimpică la patinaj artistic, pe Zoltan Kelemen. Lucrează ca antrenor de copii în Elveţia, participă la competiţii pe banii lui. Nimic de la Federaţie, „doar de la COSR, dar numai după calificarea la JO”, declara sportivul, pentru Mediafax.

Ce este o federaţie, de fapt? „O structură sportivă de interes naţional”, spune legea. Ceea ce se întîmplă la FRP nu stîrneşte interes nici pe scara blocului. Federaţia lui Ciobanu nu e un caz singular. Au existat blocaje şi la hochei, şi la ciclism, unde lucrurile s-au petrecut invers decît la patinaj. S-au organizat în paralel două tururi cicliste ale României în România. MTS nu intervine decît tăind banii. Atît îi permite legea.

Poate că trebuie schimbată, dar cine să-şi bată serios capul? Acum ne concentrăm pe tenis, de unde atîta atenţie distributivă? Trec anii, trec mandatele, trec generaţiile. Ciobanu spune că nu-şi dă demisia decît „după ce voi afla ce este cu acest complot împotriva mea”. Din afară, se vede altfel: nişte instituţii publice sau de interes public complotează împotriva buzunarelor părinţilor. Părinţii ăia au contribuit o dată pentru patinoarele construite cu prilejul organizării FOTE 2013. Acum contribuie cu benzină, cazare, mîncare, taxe de drum, de pod, de concurs la organizarea Cupei României.

Cît despre al doilea motiv, lipsa patinoarelor, e o poveste lungă şi veche. Să nu plîngem după gheaţa de la Galaţi. Acum doi ani, după un heirup venit din iad, au fost construite două patinoare olimpice: unul de 9,2 milioane de euro şi unul de 6,3 milioane de euro. Era greu de crezut că, după o investiţie totală de peste 60 de milioane de euro în găzduirea FOTE, va trebui să apelăm, ca soluţie de avarie, la Palatul Sporturilor de Iarnă din Sofia.

Anul acesta, FOTE s-a desfăşurat în Austria şi Liechtenstein. La plecarea delegaţiei noastre, un oficial de la COSR a pus pe tapet o „cestiune” mereu arzătoare: „Sînt curios dacă două ţări mult mai puternice decît România din toate punctele de vedere (n.a. – Doamne, apără-ne de un război rece cu Liechtenstein!), cu tradiţie în sporturile de iarnă, se vor ridica la nivelul nostru”. A adăugat patern: „Sper că aceşti copii nu ne vor face de rîs!”. Măcar ei, că ălora mari, ce să le ceri?!

Acestea fiind zise, omul s-a urcat în avion, s-a dus la faţa locului şi la ce concluzie credeţi că a ajuns? Conform aşteptărilor, marile puteri nu s-au ridicat la nivelul nostru: „Distanţele dintre bazele sportive şi locurile de cazare sînt exagerat de mari”. Şi cam cît de mari, aşa, ca să ne facem o idee? Cam cît distanţa Bucureşti – Sofia via Poiana Braşov sau ceva mai compacte?