Batjocura, eternul sport naţional
Federaţia de Polo face valuri! Vrea să înlocuiască „Hai, tricolorii!” cu „Hai, multicolorii!” „Nu-l probez acum, îl probez la inundaţii”, a glumit premierul Ponta, cînd Federaţia Română de Polo i-a dăruit un echipament complet al „naţionalei” şi o minge cu […]
Federaţia de Polo face valuri! Vrea să înlocuiască „Hai, tricolorii!” cu „Hai, multicolorii!”
„Nu-l probez acum, îl probez la inundaţii”, a glumit premierul Ponta, cînd Federaţia Română de Polo i-a dăruit un echipament complet al „naţionalei” şi o minge cu autograf. Darul a fost oferit în aprilie anul trecut, la o festivitate de la Palatul Victoria, organizată în cinstea poloiştilor „tricolori”, calificaţi la Campionatul European.
După gluma cu inundaţiile, n-a urmat, firesc, un banc cu sinistraţii, ci o critică solemnă: „E o mare ruşine pentru Bucureşti că n-are un bazin la standardele competiţiilor internaţionale!”. Mda, ruşine, măi, Bucureşti! Halal capitală! Demisia!
Bucureştiul n-a roşit, şi-a văzut de-ale lui, la fel şi Guvernul omnisport, care a continuat să felicite sportivi şi să deplîngă crocodilian starea infrastructurii, aşa, în general, fără să dea nume. Dar, cînd îi felicită pe sportivi, premierul Ponta uită să se pozeze şi cu părinţii campionilor. Banii acestora reprezintă explicaţia pentru care sportul românesc încă n-a dispărut ca o Atlantidă scufundată încet sub cotul instituţiilor.
Pînă termină Guvernul de lipit cu Pelicanol machetele de bazine olimpice, doamna Gabriela Popescu, mamă de jucătoare de polo, s-a urcat în avionul de Istanbul, să-i ducă copilului echipamentul de schimb. „Am făcut totul pe banii mei! Nu au nici prosoape, nici halate, fetele dîrdîie prin vestiar!”, a povestit femeia.
Doamna Popescu nu vorbeşte despre o echipă de club şcolar. Vorbeşte despre „naţionala” feminină U17 de polo, antrenată de Vlad Hagiu. Federaţia Română de Polo a trimis echipa fără echipament, la turneul internaţional din Turcia. „Sînt vreo şase modele, negre, albastre, tricolore! Ce ruşine, numai noi sîntem coloraţi!”, a spus mama sportivei. Nici măcar antrenorii nu au echipament. Ghinion! Se pare că Victor Ponta, unicul „tricolor” calificat prin vot direct în proba de viitură, l-a primit pe ultimul din stoc.
În 2014, Federaţia de Polo a avut un buget de aproximativ jumătate de milion de euro. Ar putea primi şi zece milioane de euro de la MTS, şi o sută de milioane de euro, că tot nu şi-ar permite costume de înot şi treninguri pentru ăia micii. La sfîrşitul anului trecut, ministrul Sportului a anunţat „un buget aproape triplu în 2015, pentru sporturile olimpice”. Şi a adăugat: „Pentru fiecare medalie cîştigată de cluburi sau de federaţii, trebuie remarcată contribuţia MTS”. Da, cum să nu, imediat. Dar trebuie remarcată şi răspunderea MTS în orice ruşine comisă de cluburi sau de federaţii. După cum trebuie remarcată şi tăcerea, sperăm, jenată a şefilor de la FR Polo, în cazul „naţionalei” U 17.
Bucureştiul ar putea fi capitala bazinelor olimpice, mica Veneţie a sporturilor pe apă, mai ales cînd plouă, orice doriţi! Nu infrastructura este marea problemă. Ci felul în care instituţiile care se ocupă de sport înţeleg să-şi bată joc de cea mai preţioasă resursă: de copii şi de tineri. Sursa oricărei înapoieri se află sus, la vîrf, la cei care fac paradă, în loc să facă, efectiv, ceva. Nu din cauza sărăciei am trimis o „naţională” pestriţă la Istanbul, ci din alte cauze, istorice, ca să zicem aşa. Cînd şefii din sport se comportă ca nişte maeştri de ceremonii politizate sau ca nişte şefi de plantaţie, care nu dau socoteală nimănui, niciodată, tot în impasuri de lumea a treia ajungem.
Ce mesaj le-au transmis federalii fetelor din „naţionala” U 17? Că nu-i pasă nimănui de ele. N-au decît să facă sport de performanţă prin forţe proprii şi să reprezinte România pe banii părinţilor. Dacă iau vreo medalie, foarte bine! Prim-poloistul ţării le felicită, eventual, le dublează şi premiul. Iar MTS le aşteaptă pe turnantă, să le bată apropouri despre propria contribuţie. Federaţia de profil măcar e sinceră: nu le cere şi nici nu le dă nimic, nici strictul necesar. Nu că n-ar avea, dar de ce să le înveţe prost? Să creadă că, dacă vrei să concurezi sub culorile ţării, gata, federalii cad pe spate în admiraţie, îţi pun şi apă în bazin!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele