Înapoi, în ghetele provinciei

După ce-au eşuat negocierile cu alte cluburi, Rednic a avut revelaţia că „Petrolul nu se refuză” 

Rednic e genul acela de profet care nu lansează profeţii, ci bumeranguri. În iarna lui 2011, cînd îi antrena pe azerii de la Hazar […]

După ce-au eşuat negocierile cu alte cluburi, Rednic a avut revelaţia că „Petrolul nu se refuză” 

Rednic e genul acela de profet care nu lansează profeţii, ci bumeranguri. În iarna lui 2011, cînd îi antrena pe azerii de la Hazar Lankaran, a avut o viziune cu Rapid şi Dinamo, la drum de seară. „Ultimele lor titluri sînt legate de mine. Acum, cînd ele se află sub gheata provinciei, sigur se vor gîndi mult timp la mine”. Ceea ce s-a şi întîmplat. S-au gîndit, s-au tot gîndit, apoi s-au răzgîndit. În decembrie, Rednic a abandonat proiectul de a reveni în Giuleşti, „nu sînt dorit acolo sută la sută”. A abandonat, din lipsă de cerere serioasă, şi proiectul de a reveni la Dinamo: „Nu m-au mai sunat”.
În ultimii ani, în Liga 1, a lucrat doar sub „gheata provinciei”. Între două reprize belgiene, a antrenat la Astra şi la Petrolul, în 2012, apoi la CFR Cluj, în 2013. Acum a revenit la Ploieşti, într-o perioadă zbuciumată a clubului. La prezentarea echipei, după cum era lesne de prevăzut, a fost traversat de încă un fior clarvăzător şi a anunţat că „Petrolul nu se refuză”.

Petrolul nu se refuză după ce nu te-ai înţeles cu şefii de la Dinamo sau cu şefii de la Rapid. În fine, să trecem peste fracturi de logică şi alte chiţibuşuri, mai bine să urmărim în ce se va transforma această nouă vorbă memorabilă a lui Rednic. Contextul e favorabil metamorfozelor. Tehnicianul şi-a negociat contractul cu soţia finanţatorului de la Petrolul, care este la rîndul ei pusă sub acuzare pentru corupţie. Echipa se bazează pe banii din drepturile TV, cei pe care nu se mai poate pune prea mare bază.
Acum, să nu ne închipuim, creduli, că Rednic a venit la Petrolul pentru bani. Departe de el acest obiectiv grosier! Cînd vii cu limuzina de 200.000 de euro la prezentarea oficială, îţi permiţi luxul să ţinteşti numai idealuri: „Am şi zis:«Cît oferiţi, atît accept!»”. A explicat că vrea să-şi achite o datorie de onoare: „Eram dator conducerii pentru că m-a lăsat să plec la Standard”. A ales să întoarcă favorul într-un moment complicat. Vrea să ajute clubul la nevoie. E şi parolist, şi mărinimos! Dacă rămîne să pună umărul pînă la reluarea campionatului, poate pleca liniştit, împăcat. Toate rezultatele Petrolului din următorii ani i se vor datora lui.
Ce soartă uşor ironică are şi echipa ploieşteană! Cînd să se înece într-o mare de nelinişti, hop, răsare la orizont sirenul Rednic, în rol inedit, de far călăuzitor. Rednic, care, cam peste tot pe unde a antrenat, a semănat grăunţe hibride de furtună. Şi a plecat tunînd şi fulgerînd, pe norii negri ai răzbunării. Din fericire, ca să zicem aşa, Petrolul se află într-o situaţie atît de aproape de haos, încît nici măcar venirea lui Rednic nu poate tulbura mai rău apele.
Valoarea lui de antrenor este indiscutabilă. Valoarea lui de profet, însă, stîrneşte controverse. E şi motivul pentru care Rednic rămîne neînţeles în Belgia lui şi în ţară. Tocmai pentru că acţionează numai în scopuri atît de nobile, că bat la ochi, este predispus să devină victima aspectelor practice, tipic omeneşti, ale meseriei. Ori oficialii, ori jucătorii, ori fanii fac ce fac şi nu se ridică la înălţimea lui. De la Standard, a plecat supărat pe şefii clubului. Nu i-au prezentat „argumentele” pentru care nu i-au prelungit contractul. De la Gent, a plecat supărat pe jucători, „dezamăgit de mentalitatea lor”, „nu arată pentru ce sînt plătiţi”. La CFR Cluj, Rednic a fost sabotat de un personaj colectiv neidentificat: „Cineva îmi vrea răul!”.

La Petrolul, nu-l supără încă nimic, „suporterii sînt fantastici”, iar jucătorii n-au dezertat în grup. O primă surpriză plăcută! Nici n-a revenit bine în deşertul tuturor posibilităţilor, nici n-a parcat Bentley-ul printre dunele bunei speranţe, că s-a şi apucat să promită ploaia în Sahara şi lupta pentru locurile 1-3. Ca orice oracol meseriaş, ştie să le spună suporterilor ceea ce-şi doresc să audă, după atîtea veşti proaste şi foarte proaste. Dar, după partea cu viziunile şi promisiunile, urmează partea grea. Cea în care Rednic trebuie să execute un număr de iluzionism şi să se ţină, măcar aparent, de cuvînt.