Cînd Cooperativa întîlneşte Caracatiţa

Deşi procurorii le-au consumat tonerul, oficialii Ceahlăului au izbutit să vîndă echipa prin fax.

Între blocaje rutiere, coduri galbene, artificii, ambulanţe şi liturghii, schimbarea de acţionariat de la Ceahlăul avea toate şansele să treacă drept, în sfîrşit, o ştire optimistă, […]

Deşi procurorii le-au consumat tonerul, oficialii Ceahlăului au izbutit să vîndă echipa prin fax.

Între blocaje rutiere, coduri galbene, artificii, ambulanţe şi liturghii, schimbarea de acţionariat de la Ceahlăul avea toate şansele să treacă drept, în sfîrşit, o ştire optimistă, pe final de an. Noul majoritar de la echipa din Piatra Neamţ a devenit persistentul italian care a vrut să preia şi Rapid. Nu se cunosc foarte multe şi foarte clare despre Angelo Massone, însă, ironic, despre acţionariatul de la Ceahlăul se ştie şi mai puţin.

Ironic, pentru că vorbim despre un club de fotbal care a fost finanţat, o vreme, şi de Primăria Piatra Neamţ. Conform surselor Gazetei, înainte de preluare, în vremurile prospere, echipa avea în acţionariat 29 persoane şi 7 instituţii. După preluare, acţionariatul s-a restrîns la 17 persoane şi 3 instituţii. Foştii principali erau Viorel Măstăcăneanu, apropiat al primarului Gheorghe Ştefan, şi Mihai Apopii, şeful Camerei de Comerţ şi Industrie Neamţ.

Acum pachetul majoritar de 55 la sută a fost preluat de avocatul italian. Pare treabă serioasă! „Massone a trimis prin fax actele semnate, deci el va hotărî de acum înainte tot ceea ce se întîmplă la Ceahlăul!”, a anunţat preşedintele Viorel Măstăcăneanu. Prin fax! Tehnologie, măi! Următorul pas pe calea progresului va fi să cumperi echipe prin mail, cu plata online şi livrarea prin curier.

Încă din 2012, celula franceză de luptă contra spălării banilor avertiza cluburile de fotbal „fragilizate de criză” să fie atente la „infiltrarea de capital de origine dubioasă”. Din precauţie, potenţialii investitori din Ligue 1 sînt obligaţi să justifice provenienţa fiecărui eurocent virat în conturile echipelor. Noi ne aflăm la celălalt pol, în care echipele trec de la un patron la altul prin fax. Uite-aşa, fără ca Massone să fie întrebat de unde are banii sau, măcar, dacă are banii. Te pomeneşti că oficialii Ceahlăului n-au vrut să-l sperie pe salvator. L-au verificat, discret, pe Google.

Sau o fi vreo situaţie din aceea care impune reciprocitate: ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face! Nici pe şefii Ceahlăului nu i-a întrebat nimeni de facturi pînă de curînd. Nu se miră nimeni de unde au săracele bugete locale bani pentru fotbal, de ce s-ar îndoi cineva de lichidităţile finanţatorilor privaţi? Mai ales acum, cînd se îndesesc profeţiile despre apocalipsa economică în campionat.

Sub Pietricica, avangardismul financiar pare să se îmbine armonios cu tradiţiile folclorice. Legenda că „onorificul” Gheorghe Ştefan vinde clubul a început după descinderea procurorilor DNA, în februarie 2014. Controalele vizau „practic, verificarea banilor intraţi în club între 2008-2013”, a explicat preşedintele Viorel Măstăcăneanu. Cum se obişnuieşte numai şi numai în astfel de ocazii, oficialul neamţean a făcut paradă de transparenţă: „Le-am pus la dispoziţie tot ce ne-au cerut, ne fac copii după toate contractele, ni s-a terminat şi tonerul de la imprimantă”.

Ca reacţie la criza de cerneală, Gheorghe Ştefan a anunţat că tratează cedarea clubului către un investitor rezident în Monte Carlo. În vară, Ceahlăul a fost scos la vînzare printr-un anunţ la mica publicitate disperată. Măstăcăneanu a anunţat că vrea să se retragă, „pentru a nu fi supus unor distrugeri morale”. Să rămînă, adică, fără hîrtie A4, agrafe de birou şi alte consumabile, la următoarea percheziţie. La sfîrşitul lui octombrie, Gheorghe Ştefan a fost arestat într-un Dosarul Microsoft, iar în decembrie, edilul nemţean a fost trimis în judecată pentru spălare de bani în Dosarul Giga TV.

Despre banii intraţi în club în perioada 2008-2013, de unde veneau ei şi încotro se duceau, vom afla mai multe la capătul anchetei începute iarna trecută. Ceahlăul nu este singurul club de fotbal românesc prins într-un asemenea păienjeniş financiar, în care suma îşi pierde urma. De aceea cazul lui e demn de urmărit.

Pe moment, ne putem întreba, retoric, dacă Massone serveşte drept paravan şi, dacă da, pentru cine? La vedere, cariera lui de om de fotbal cuprinde, pînă acum, o insolvenţă şi nişte suspiciuni de fraudă din transferuri. Dar e şi mai important de stabilit cine au fost paravanele şi cine finanţatorii din umbră în cazul fostei conduceri de la Ceahlăul. Ce rol a jucat Primăria în toată şarada administrativă? Ce rol a jucat primarul? Şi cine va fi judecat pentru tonerul vărsat?!