Răngi emoţionale

Conducerea campioanei nu vrea negocieri cu Armata, vrea negocieri cu judecătorii pe verdictul legat de emblema clubului Pe site-ul Stelei şi pe contul de Facebook, în locul emblemei apare un mare „X”. Suspans! Negocierile cu MApN s-au blocat, iar conducerea […]

Conducerea campioanei nu vrea negocieri cu Armata, vrea negocieri cu judecătorii pe verdictul legat de emblema clubului

Pe site-ul Stelei şi pe contul de Facebook, în locul emblemei apare un mare „X”. Suspans! Negocierile cu MApN s-au blocat, iar conducerea echipei, în loc să le reia, clamează, ca Mulder şi Scully, că adevărul e dincolo de noi şi de hotărîrile Înaltei Curţi. „X”-ul urît, o paradă a suferinţei prin design, nu reprezintă doar soluţia de avarie. E şi o metodă de sensibilizare a fanilor, o rangă emoţională.

Tonul lamentat a fost dat din toamnă, de cînd a revenit în discuţie procesul cu MApN. „Nu este normal ce se întîmplă, dar pe mine nu mă mai miră nimic, trăim în România. În Rusia şi în Bulgaria, nu se întîmplă aşa ceva!”, s-a indignat Duckadam, emblema vorbitoare a echipei din Ghencea. Uite, de-aia ne înmatriculăm maşinile la Ruse şi ne ţinem tezaurul la Moscova!

Preşedintele Argăseală susţinea şi el că revendicarea Armatei este „total ilogică şi lipsită de sens”. Păi, să vedem, s-o luăm înapoi pe firul faptelor. Becali a preluat clubul, printr-o speculă consiliată de generalii săi de taină. Apoi acelaşi Becali a dat fuga la OSIM să înregistreze emblema, culorile şi palmaresul, pentru care nu plătise nimic. Însemnele nu făcuseră obiectul unei tranzacţii separate. „Le-a înregistrat pînă în 2024!”, precizează Argăseală. Cum să nu! Adică a plătit o taxă modică şi s-a considerat îndreptăţit să scoată culorile la produs.

Armata a cerut restabilirea dreptului de proprietate asupra mărcii Steaua tîrziu, în 2011, la mai bine de opt ani de la schimbarea conducerii clubului. A fost nevoie de o schimbare de gardă în MApN şi de cîteva condamnări penale, pentru ca Ministerul să pună propriul interes mai presus de interesele partenerilor de businesss. Probabil nimeni nu se aştepta la manevra asta a Armatei, de unde şi mirările vocilor sonore din club. În mod normal, vorba lui Duckadam, mirările astea trebuiau să înceteze după pronunţarea sentinţei definitive. Dar, trăind în România, ne-am obişnuit cu situaţiile paranormale în care ne trezim comentînd deciziile Înaltei Curţi, de parcă am fi în cunoştinţă de cauză şi în mintea judecătorilor.

În fond, ce reproşează oficialii stelişti justiţiei? Că legea nu e aplicată sentimental, ci raţional. „Vor să distrugă Steaua!”, s-a panicat însuşi monumentul de calm Ienei. Sentinţa care vizează emblema Stelei ar trebui urmată doar de murmurul rezonabil al negocierilor, pentru binele echipei, pentru liniştea fanilor. Conducerea echipei are şansa să-şi plătească datoria veche de 11 ani şi să reintre în legalitate. Însă şefii Stelei pretind exact opusul, vor o excepţie de la lege în numele istoriei, tradiţiei, legendelor şi, nu în ultimul rînd, al buzunarului patronului.

Conducerea campioanei nu vrea să plătească preţul pentru emblema clubului. De fapt, orice preţ i se pare prea mare, mai ales cînd e vorba despre un bun al Ministerului. Şi încă despre un bun imaterial, nu despre hectare subevaluate. Asta e lecţia cea mai dură pe care au avut-o de învăţat capitaliştii recenţi ai României: proprietatea statului nu e un moft.

Ceea ce li s-ar putea reproşa generalilor, acum, este că ar intenţiona să ia pielea de pe bietul întreprinzător cu echipă de fotbal. Atît. Dar ar avea pretenţii financiare exagerate, da, atunci Argăseală şi compania pot striga că gradaţii vor să distrugă clubul. Dar chiar şi aşa, lărgind cadrul pînă la proporţiile lumii reale, distrugerea clubului reprezintă o pierdere care nu se compară cu distrugerea unui drept fundamental, garantat prin Constituţie.

În pauza negocierilor, şefii Stelei mizează pe emoţii, pe „inadmisibil”, pe „numai în România se poate aşa ceva”. Vor un 1907 pe stadioane, vor să-i răscoale pe fani împotriva Armatei. După „X”-ul de pe site, vor face un „Y” pe tricouri, vor ameninţa că mută echipa în Rusia, Bulgaria sau în alte democraţii mai originale decît a noastră, exclus Ungaria.

Înainte de a-i certa pe generalii care caută pricini de război pe timp de pace comercială, suporterii Stelei trebuie să ţină minte că nu MApN a împins echipa în situaţia asta. Finanţatorul ei este primul şi, deocamdată, singurul care a persecutat echipa, i-a umilit legendele, a tîrît-o pe la tot felul de tribune, inclusiv electorale, şi în tot felul de conflicte, inclusiv cu propriul public.