„Lasă-ne!”, acum şi în arabă

De ce nu dă randament Piţurcă la arabi? Nu poate preda teoria corzilor la grădiniţă. Şi el nu ştie alte teorii.

Cosmin Contra rezistă în Primera din martie. Getafe e la mijocul clasamentului şi merge strună în Cupa Regelui. Pentru […]

De ce nu dă randament Piţurcă la arabi? Nu poate preda teoria corzilor la grădiniţă. Şi el nu ştie alte teorii.

Cosmin Contra rezistă în Primera din martie. Getafe e la mijocul clasamentului şi merge strună în Cupa Regelui. Pentru viitorul fotbalului nostru, sună optimist să aibă un antrenor tînăr, cu mai puţin de patru ani de experienţă, într-un campionat occidental. E drept că spaniolii nu plătesc ca şeicii, fostul internaţional încasează 600.000 de euro pe an. Aproape de patru ori mai puţin decît salariul lui Piţurcă la Al Ittihad, devenit deja legendar. Salariul, nu antrenorul. Contractul fostului selecţioner prevede plata a 4,5 milioane de euro în doi ani.

Banii, însă, aceşti indolenţi, nici nu joacă, nici nu antrenează. După două luni la arabi, într-un campionat ambiţios ca buget, dar modest ca nivel, Piţurcă n-a obţinut nici o victorie. Vorbim despre tehnicianul care a strîns cele mai multe zile pe banca echipei naţionale. Un tehnician căruia Federaţia i-a manufacturat contracte avantajoase, cu obiective pe termen nelimitat, de tipul: nu vrem să ne calificăm la turneul ăsta, ci la următorul sau la cel de după el. A fost atît de preţuit, protejat, menajat, răsplătit cu greutatea lui în euro de către federalii de la Bucureşti. La primul test în alt fotbal decît cel românesc, Piţurcă nu dă randament.

„Cel mai mare antrenor din România”, cum îl alintau Andone şi alţii, nu e destul de mare pentru un campionat în curs de inventare? Acum, să nu ne pronunţăm pripit că valoarea lui Piţurcă e relativă, ca a oricărui antrenor. Nu.

Valoarea e constantă. În cazul lui Piţurcă, e ca o ramă de tablou. Uneori intră tot tabloul, mai ales cînd îl pictezi singur, cu pastel şi Măţel. Dar, de cele mai multe ori, Piţurcă s-a văzut nevoit să taie pînza, să decupeze florile şi să lase vaza, astfel încît să încapă în tiparul lemnos. Unii antrenori ar schimba rama şi ar lucra în funcţie de materialul clientului. Fostul selecţioner rămîne ataşat, ca dromaderul de cocoaşă, de cadrele lui fixe.

La „naţionala” României, nu suporta nici un fel de presiune. Doar trimitea o dată pe an o fiţuică, pe post de raport de activitate. Să vedem cum reacţionează arabii la ceea ce n-au reacţionat federalii. Piţurcă şi-a păstrat obiceiul de a da vina pe jucători. I-a ameninţat cu „o analiză mai complexă”, pentru că „au primit goluri ca în curtea şcolii”. Aşa făcea şi cînd era selecţioner, mai ţineţi minte? Barajul cu grecii l-am pierdut din cauza unor „erori individuale”. Iar olandezii ne-au bătut cu 4-1 „pe faze fixe, nu pe joc”: „Noi am fost forţaţi să atacăm mereu, iar Olanda ne-a aşteptat!”. Cîtă perfidie!

E adevărat că punctele decisive din campania pentru Euro 2016 au fost cîştigate sub comanda lui. Dar, după plecarea lui, „naţionala” şi-a regăsit încrederea şi cheful de joc. Or avea şi fotbaliştii, pe lîngă vină, meritul lor. Cînd Al Ittihadul lui Piţurcă pierde cu 3-4 în campionatul saudit, începi să-ţi pui întrebări. Poate fotbalul nostru nu e chiar atît de jalnic, poate avem jucători buni şi destui cît să formeze o „naţională” funcţională. Poate Piţurcă n-a fost omul potrivit în postul potrivit. Indiferent de schimbul de generaţii sau de adversari, el livra aceeaşi viziune dreptunghiulară: apus de soare cu fazani în brazda de ridichi.

S-a certat, pe rînd, cu Hagi, Mutu şi Rădoi. S-a spus: asta e, nu ştie să gestioneze relaţia cu jucătorii-vedetă. La Al Ittihad, a devenit evident că nu ştie să gestioneze relaţia cu jucătorii, în general. I-a exclus din lot, acum îi amendează. Să vadă şi ei cum e, să fii antrenat de un instructor, nu de un constructor.

La un moment dat, şeicii vor constata că răbdarea lor are limite, nu e vreun combustibil fosil. Atunci se va arăta adevărata valoare a fostului selecţioner. Nimeni nu negociază ca el o reziliere de contract. Cînd trebuie să plece, găseşte uşa cortului şi într-un zgîrie-nori.