Iluzia competenței la Ligă
De ce a renunţat Iorgulescu la comisii? Ca să aibă cu ce se spăla pe mîini: cu decizii precum cele din cazul Rusescu – Mureşan
A fost nevoie de un an pentru ca Gino Iorgulescu de la LPF să revină […]
De ce a renunţat Iorgulescu la comisii? Ca să aibă cu ce se spăla pe mîini: cu decizii precum cele din cazul Rusescu – Mureşan
A fost nevoie de un an pentru ca Gino Iorgulescu de la LPF să revină la alura care l-a consacrat: cea de preşedinte de la FC Naţional. Îl ştiţi, personajul acela care încerca să ne convingă că echipa lui pierde viteză în retur numai şi numai din cauza persecuţiilor. De data asta, şeful Ligii dă vina, într-un comunicat-pamflet, pe „judecătorii” de la comisiile FRF. Are motiv, dar n-are rost. Altceva ar trebui să facă.
După ce i-a dat un cot în ochi lui Rusescu, Gabriel Mureşan a fost suspendat 16 meciuri de Comisia de Disciplină şi Ketchup. Pedeapsa a fost ştearsă, ca şi cînd n-ar fi existat, de Comisia de Recurs şi Înălbitori. Iorgulescu spune că „un astfel de derapaj e inadmisibil”. Urmează, în comunicat Ligii, un dressing cu ou şi oţet, din partea casei, pentru justiţia federală. „Pentru că avem cunoştinţă despre astfel de practici, am renunţat la acest comisii”, explică şeful LPF. În ianuarie, spunea că a renunţat „din motive obiective”: „Dacă se ajungea la TAS, comisiile Ligii nu erau recunoscute”. Acum Iorgulescu recunoaşte că a avut şi motive subiective: „Nu am crezut că vom reuşi să găsim 15 oameni bine pregătiţi şi, mai ales, integri, în judecarea unor astfel de cazuri”.
Bine, dar măcar au încercat să găsească? S-au străduit, cît de cît? A umblat Diogene de la Ligă cu lumînarea aprinsă în toiul zilei, chemînd juriştii la interviu de angajare? Sau se bazează doar pe experienţa personală, care i-a modelat o viziune neagră cu picăţele negre asupra naturii umane?
E amuzantă, totuşi, gravitatea tonului din comunicat, parcă nu e vorba de Recurs şi Disciplină, ci de Curtea Supremă şi Tribunalul de la Haga. „Nu ne propunem să intrăm în detalii avocăţeşti”. Dar intră, involuntar. „Nu ne dorim să ne transformăm în procurori de caz”. Dar se transformă în detectivi particulari de caz, care studiază metodic cu lupa o mizerie cît casa. De ce se agită şeful Ligii să critice nişte comisii pe care oricum le-a abandonat, ca pe nişte capre rîioase şi nărăvaşe? De dragul lui Rusescu? Nu, de dragul imaginii LPF: „Aceşti oameni distrug prin astfel de decizii o imagine pe care noi ne luptăm în fiecare zi să o facem altfel”.
Luptă la cuţite şi furculiţe, nu glumă! Cînd semna contractul de rentă viageră pentru Mircea Sandu, Gino Iorgulescu, prim-vicepreşedinte al FRF, lupta pentru o altfel de imagine a fotbalului nostru. Nu intrăm în detalii avocăţeşti, dar contractul ăla a ajuns să fie cercetat de DNA. Cînd l-a propus pe Mircea Sandu „membru pe viaţă” în Comitetul Executiv, cînd l-a ridicat în slăvi, „e meritul lui că România va găzdui meciuri de la Euro 2020”, Iorgulescu lupta tot pentru o altfel de imagine a fotbalului nostru. O imagine în sepia. Un dagherotip.
„Ştim, poate că adevărul e undeva la mijloc”, relativizează comunicatul LPF. Nu adevărul, compromisul e undeva la mijloc. Iar misiunea justiţiei federale nu e să maimuţărească instanţele din afara fotbalului, ci să aplice nişte regulamente. Dacă regulamentele sînt şi proaste, şi prost aplicate, iese ce-a ieşit. Nimeni nu e mulţumit. Pe Rusescu îl doare ochiul, pe Mureşan, cotul, iar pe şefii de la ASA Mureş îi afectează pe termen scurt faptul că sînt „certaţi moral” de lume.
Ca „vice” în FRF, membru în CEx al FRF, ca preşedinte al LPF, Iorgulescu poate face mai mult pentru a preveni astfel de situaţii. Mai mult decît nişte manifeste apretate ale nihilismului cu faţă umană. Dar nu cere nici măcar o demisie, o schimbare la comisii, nu schiţează nici o soluţie, nici o măsură. Doar se întreabă: „Ce trebuie să se întîmple pentru ca trei membri dintr-o comisie să poată aplica o sancţiune?”. Ce coincidenţă! Exact asta ne întrebam şi noi, restul, care n-avem funcţii de decizie în fenomen.
Dar, şi aici se termină coincidenţa, noi n-am promis cluburilor „credibilizarea fotbalului românesc”. Nici nu le-am îndemnat, în euforia momentului din noiembrie 2013: „Să facem ceva civilizat ca în fotbalul dezvoltat”. Pînă acum, Iorgulescu n-a făcut decît să dea cîte un cot retoric în ochii lumii, ca-n fotbalul subdezvoltat, cînd arbitrul e prins cu evacuarea gîştelor din careu.