Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Omul care aproape a schimbat ceva

După ce aproape a revoluţionat sportul, aproape egalul nostru Ţiriac aproape că n-ar fi ajuns să voteze dacă n-avea avion personal.

„Am încercat să votez la Paris, dar era o mulţime de oameni. Am găsit că e mai simplu să […]

luni, 3 noiembrie 2014, 9:50

După ce aproape a revoluţionat sportul, aproape egalul nostru Ţiriac aproape că n-ar fi ajuns să voteze dacă n-avea avion personal.

„Am încercat să votez la Paris, dar era o mulţime de oameni. Am găsit că e mai simplu să votăm aici. Erau cozi enorme”. Vorbeşte Ion Ţiriac, care a mers la urne ca miliardarii: cu avionul personal. „Bănuiesc că fiecare vrea să-şi vadă ţara într-un viitor ceva mai bun decît a fost în ultima vreme”, a declarat el, la întoarcerea precipitată în ţară, conform site-ului ProTV. Bănuim că da. Cine şi-ar dori un viitor la timpul trecut?

Aşadar, Ţiriac aproape că a stat la coadă, cot la cot cu PIB-ul. Cîtă nedreptate! Şi aproape că n-a votat. Asta, după ce aproape că a donat 100 de milioane de euro, pentru înfiinţarea unei fundaţii sportive. Şi după ce aproape că a ridicat un patinoar olimpic în Bucureşti, „e simplu, eu plătesc totul, primarul doar să-mi spună unde să-l construiesc”. Şi după ce aproape că a ajutat-o pe Simona Halep şi aproape i-a făcut şi un cadou, invitînd-o să-şi aleagă o maşină din garajul lui, prilej cu care aproape a făcut o glumă.

Nu-i poţi reproşa nimic lui Ţiriac. Aproape nimic. A pus pariu cu fostul premier Adrian Năstase, pe construirea celor 400 de săli de sport. Miza: o maşină. Ei, şi? Chiar şi fără motivaţie suplimentară, tot acolo ajungeam. Sau aproape acolo. Fireşte, magnatul aproape a cîştigat pariul ăsta, deşi a plecat acasă aproape cu Mercedesul, chemînd un taxi.

Ţiriac este omul intenţiilor. E întotdeauna gata să facă ceva pentru sport, pentru societate, pentru ţară. Stă pregătit, la pîndă, şi-a suflecat mînecile, încît îţi zici, gata, ca la desene animate, gata, şoricelule, acum chiar ai încurcat-o! Dar mereu apare ceva neprevăzut, o coadă enormă la secţia de vot, un blocaj birocratic. Piedica de doi lei îi strică planurile de milioane şi, aşa cum păţeşte şi motanul Tom, Ţiriac scapă prada printre degete. „Gata, s-a terminat! Din păcate, nu se poate face o fundaţie în România care să nu plătească taxe niciodată”, se descurajase, prin vară, fostul şef al COR.

Dramatic, nu? De aproape 25 de ani. Ţiriac se chinuie să pună în practică o inspiraţie din asta în stil mare. Şi, cînd să exclami: „Măi, Ţiriac ăsta chiar n-a făcut nimic, dar nimic”, hop, inaugurează un teren de sport în cutare sector! Sau donează un turbojet pentru misiuni umanitare. Şi-ţi închide gura, iată, e aproape un personaj caritabil. Apoi o ia de la capăt, ca un Sisif escaladînd Topul Forbes. În fruntea olimpismului românesc, aproape a revoluţionat sportul. În calitate de miliardar, aproape a schimbat ceva în ţara de baştină. Dar a început de fiecare dată prost, prin a încuraja starea de fapt.

Ai crede că banii rezolvă totul, dar Ţiriac se află aproape în aceeaşi situaţie cu cetăţeanul de rînd, cînd e să aibă de-a face cu sistemul. Ai crede că relaţiile rezolvă restul, dar Ţiriac degeaba vînează cu foştii premieri, degeaba face pariuri cu ei şi le dă telefoane în miez de noapte. Degeaba are la cine apela cînd copiii lui au probleme cu justiţia: „Dacă a intervenit Iliescu, îi mulţumesc dumnealui sau domnului Năstase. Mă simt onorat” etc, etc.

Dar atît! Prietenii-s prieteni, afacerile-s afaceri. Ion Ţiriac întîmpină aproape aceleaşi dificultăţi ca orice român cînd încearcă să se facă ascultat de autorităţi. Degeaba îi ia tare, la telefon: „Băi, dă-l dracului de patinoar, domne’! Hai să facem o fundaţie!”. Politicienilor le intră pe-o ureche şi le iese pe cealaltă. Aproape că-ţi vine să dai vina pe ei. Dar magnatul se calmează, le mai explică o dată, didactic: „A venit timpul ca politicul să-şi dea seama că sportul este o activitate socială. Dacă nu o luăm de la capăt, în 20 de ani dispărem de tot! Vă asigur că aşa va fi!”.

De aproape un sfert de veac, o ţin tot aşa. Ţiriac le dă sfaturile şi aproape că le dă şi banii, politicienii – nimic. Cremene! Procesează lent ca buldogul Spike. „Ţara asta îmi aparţine şi mie, în aceeaşi măsură în care îţi aparţine şi dumitale”, îi spunea afaceristul unui reporter, într-un interviu de acum cîţiva ani, din „Evenimentul zilei”. Ei, a exagerat, din modestie. Ţara îi aparţine aproape în aceeaşi măsură. Dintre românii care s-au aglomerat la secţia de votare din Paris, aproape nici unul, Ţiriac fiind excepţia, nu avea altă soluţie decît să stea la coadă. Cum s-ar spune în ţara lui Voltaire, aproape libertate, aproape egalitate, aproape fraternitate.

Treaba asta cu avionul reprezintă aproape o lipsă de fair-play, dar, vorba lui Ţiriac, „îmi adun toate armele”! Cînd vine vorba de exercitarea unui drept democratic, el are o armă în plus. Asta-i viaţa. Poate viitorul va fi „ceva mai bun”, vorba alegătorului cu hangar.

Comentarii (26)Adaugă comentariu

Jules (27 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 10:43

Eu in locul lui ma intorceam la sectia de vot din Paris sa le fac in ciuda mocofanilor care nu m-au lasat sa ma bag in fata. Apoi dadeam o fuga si pana la Londra sa le arat si alora ca daca vrei, poti! Aproape nu simteam cheltuiala, ar fi meritat, nu-i asa?

Mihai Rusu (33 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 12:02

Este impresionant patriotismul afisat de Tiriac. Cita constiinta civica are acest cetatean care organizeaza turnee de tenis in Romania cu banii publici ai spectatorilor. Debordanta decizia pentru olimpism si gesturi caritative ca sa le arate oamenilor ca, nu uita de unde a plecat ca „rumin”. Partea cea mai interesanta este insa aceea politica prin care arata ca, nu s-a distantat deloc de vechea nomenclatura, numita acum social-democrata cu care si-a facut averea.
In fond, normal pentru un ex-Colonel Dinamo in sistem.

Venom (83 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 12:41

Aproape ca o sa ti se si raspunda!

laurentiu (18 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 14:09

aproape ca-i plang de mila 🙂

Bravo Maria!

laur (15 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 15:13

Citind articolul dumneavoastra, gandurile m-au dus la Robin Wiliams care spunea de Bush cu Osama…”almost”.
Poate ca si o sa citeasca asta dar nu cred ca se va schimba ceva in firea lui, e jenant miliardarul dar nici n-o sa realizeze….vreodata.

delphi (1 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 15:35

ce minge a ratat!

daca se aseza la coada si statea 4 ore devenea eroul dreptei. sau putea sa stea 2 ore, apoi sa incarce restul persoanelor si sa le aduca sa voteze la Bucuresti.

excelent mesajul articolului, un pic cam greu de citit.

wtd (1 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 15:53

…sunteti cel putin jenanti…ar spune ION,”a trebuit sa trec pe la fiu-meu sa-l sterg pe fata,ca era bagat cu tot capu-n faina,s a apucat de framantat:))

alexdru (1 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 15:54

Aproape un articol foarte bun

dan (19 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 16:12

Bun articol. Aproape perfect.

Gooner (4 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 16:27

Aproape perfect.
Bravo Maria 🙂 foarte frumos material

comabi (14 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 16:37

Sincer, mi se pare de-a dreptul jenant acest editorial. Nu sunt fan Tiriac, dar este de-a dreptul penibil sa scrii despre gestul sau. Bravo lui ca-si permite, din cate stiu a facut foarte multi bani cat se poate de pe bune. Ca nu este nu stiu ce filantrop, din nou, treaba sa. Macar nu te lovesti de el prea des prin tara. Si nici nu-ti oboseste retina privindu-l mereu la TV. Un personaj destul de controversat, corect, insa nu mi se pare chiar ipocrit. Fata de Nastase (atat Ilie, cat si Bombo), in mod cert il prefer pe Tiriac. In rest, chiar nu consider ca gestul sau ar trebui sa ofuscheze pe cineva. Repet, atata timp cat banii nu sunt facuti prin diverse matrapazlacuri, cine poate oase roade (a se citi „vine cu avionul personal in Romania pentru a vota si a nu sta la coada”)!!!

daniaania (5 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 17:01

Esti penibila cu acet material, sincer..!!! Omul nu este obligat sa-si imprastie banii dupa cum vor toti. Mai lasati omul in pace ciudosilor….

Mario Suarez (1 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 17:29

Maria, daca as fi Ponta, asa zice simplu: esti buna, fa!

valeriu (2 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 17:35

felicitari! un spirit profund de observatie! cat despre modul corect de dobandire al bogatiei despre care spunea cineva aici, si pe care nu-l contest, totusi un latin spunea ca „bogatia imensa, cu orice titlu si prin orice mijloc ar fi fost castigata, are intotdeauna un izvor de nedreptate si de omenie”…si consecintele le puteti deduce, daca ar da dovada fiecare de profunzimea gandirii doamnei cu articolul..

valeriu (2 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 17:41

*neomenie

r filip (2 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 17:46

exceptional scris!

Cristian (7 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 19:16

Bravo Maria!
Esti aproape singura care scrie asa cum ii spune inima si nu patronatul! Esti aproape singura care nu se lasa dusa de valul care s-a abatut asupra Romaniei din directia Vest, distrugind mindrie nationala, identitate, economie, mediu, sport, etc…
Tine-o tot asa, fata curajoasa!

anti tiriac (1 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 19:21

Excelent articol, atat ca trebuia sa accentuezi mai mult felul in care s-a napustit asupra lui Halep, la cum o pandea ca o hiena de acum 2 ani si cum nimeni nu era suficient de bun manager pentru ea, in afara de el. Iar despre modul in care s-a imbogatit Tiriac, prin afaceri „cinstite” ii invit pe naivi sa citeasca un pic lista celor care au falimentat Bancorexul si o sa aiba acolo raspunsul.

unu (15 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 19:35

mi-ar fi rusine sa dau astfel de declaratii, auzi, era coada la paris mi-am luat avionu’ si am votat la bucale, ce pelea mea…
in alta ordine de idei bravo maria, ai pus punctul pe i de la mustata 🙂

tzzusti (4 comentarii)  •  3 noiembrie 2014, 20:37

APROAPE PERFECT ARTICOLUL .AI REZONAT CU MAJORITATEA ROMANILOR. SPUN APROPE PERFECT DEOARECE NU L-AI LOCALIZAT IN GASCA CU MARII JEFUITORI AI ROMANIEI SI CU SEVICIILE SECRETE.MI-AI ADUS AMINTE DE MOMENTUL CAND ERA-APROAPE- SA-SI DEPUNA CANDITATURA LA PRESEDINTIE SI IMEDIAT I-AU ARATA PISICA CU FAPTELE PROGENITURII SALE.

john (1 comentarii)  •  4 noiembrie 2014, 0:33

Maria, esti talentata! Cat de usor ii mirosi pe moftangii!

emil (10 comentarii)  •  4 noiembrie 2014, 2:59

Tiriac cand a venit in Romania, cu un aer savant, spunea ca el nu vine sa bage milionul lui de marci intr-o tara ca a noastra.La vreun an, mi-am cumparat o combina muzicala cu CD…. Mare minune la vremea aia..:)) Si, surpriza! La cumparare, ca sa inteleg ce inseamna occident, am fost obligat sa fac asigurare combinei muzicale…. Tiriac, mi-ai luat niste bani degeaba si nu am sa te uit ! Niste bani pt care nu ai facut nimic ! Firma producatoare imi oferea garantii! Nu aveam nevoie de asigurarea ta!.. Si uite asa, dintr-un milion, ai ramas doar cu 2 miliarde.. In tara asta de desculti si saraci.

john.peris (22 comentarii)  •  4 noiembrie 2014, 12:14

Esti GENIALA Maria !

Un cunoscator (1 comentarii)  •  4 noiembrie 2014, 12:20

Articol foarte bun … dar cam „intarziat”.
Acest Tiriac nu este decat un mafiot arogant. Tot este mai bine, deoarece odrasla lui este un mafiot arogant … dar si drogat. In momentul in care banii sunt obtinuti printr-o smecherie foarte des intalnita in lumea bogatilor … iti poti permite sa fii caritabil !!! Ca moralitate este un zero barat. Iar aroganta gratuita cu votul … arat ca n-ar strica sa ne lase in pace, asa amarasteni cum suntem. N-avem nevoie de persoana lui. El are nevoie de fraierii de aici, ca sa faca bani ……….. Ca un corolar … daca o sa apara pe viitor mai multe articole de genul acesta s-ar putea crea un curent de opinie destul de sanatos ……

Ionut (6 comentarii)  •  5 noiembrie 2014, 9:05

Exceptional!

campionu (8 comentarii)  •  5 noiembrie 2014, 10:16

genial editorial

Comentează