Cel care te vinde şi te cumpără

În calitate de protector interimar al Stelei, Hrebenciuc vedea fotbalul ca o negociere între şefii a două echipe.

A fost un dosar perfect, s-a lucrat cîteva nopți la el”, spunea Viorel Hrebenciuc, în august, despre apărarea Stelei la UEFA, în […]

În calitate de protector interimar al Stelei, Hrebenciuc vedea fotbalul ca o negociere între şefii a două echipe.

A fost un dosar perfect, s-a lucrat cîteva nopți la el”, spunea Viorel Hrebenciuc, în august, despre apărarea Stelei la UEFA, în cazul Valiza. A adăugat, spirit superior, deschis dialogului: “Au fost și vreo doi dinamoviști care au muncit”. După condamnarea lui Becali, Hrebenciuc ieșise din umbra lui preferată și cocheta cu rolul de protector al Stelei. Mergea în cantonamente cu echipa. Și-a pus avocații să construiască “dosarul perfect”, s-a ocupat să fie dus la legătorie, “să arate bine, să fie chestiune serioasă și ca aspect al lui”.

Numele lui Hrebenciuc a apărut și el în stenogramele din Dosarul Valiza. Fostul vicepreședinte al Senatului se asigura că finanțatorul Stelei a făcut oficiile de rigoare: “Da’ voi ați luat legătura cu ăia de la “«U»”?. După răspunsul afirmativ al lui Becali, a exclamat: ”Bravo, bravo!“. După ce justiția a dat un verdict, după ce UEFA s-a sesizat, în urma acestui verdict, Hrebenciuc și-a optimizat abordarea. Și a ieșit pe post de salvator al unei situații pe care, dacă nu a creat-o, cel puțin a încurajat-o.

De-a lungul anilor, a încurajat și alte lucruri legate de Steaua. Mai bine zis, le-a intermediat, dar nu și-a asumat nimic. Nici măcar venirea lui Becali în Ghencea nu și-a trecut- o în palmares. Hrebenciuc e destul de exersat în politică, să știe că puterea veritabilă nu coboară în scenă, trage sforile. Pe vremea cînd era ministru, el și colegii de partid și-au amînat depunerea demisiilor. S-au întins la discuții despre meciul Steaua – Twente. ”Am discutat despre fotbal!“, i-a anunțat Hrebenciuc pe reporteri, pe holurile Palatului Victoria. Țara arde, iar miniștrii se piaptănă în tribune. Nu e aroganță, e prioritizare.

Politicienii de tipul lui Hrebenciuc, de școală veche, clasică, nu se simt politicieni pînă nu negociază un transfer de jucător, pînă nu fac jocurile pentru o echipă. Așa au deprins, de la mentorii dinainte de ‘89, așa practică. În iulie, un elicopter avîndu-i la bord pe Hrebenciuc și Argăseală ateriza pe gazonul stadionului din Tîrgu Jiu. ”Nici SMURD-ul n-are voie să aterizeze acolo!“, se mirau jurnaliștii locali. Iar elicopterul cu steliști ”a parcat“ pe iarba interzisă trei ore! Încă de atunci era evidentă ostilitatea lui Hrebenciuc față de spațiul verde. Cine calcă azi iarba mîine taie pădurea. Motivul descinderii Plein Air Force-ului îl reprezenta o negociere, ce altceva? Senatorul ținea morțiș să-l împrumute pe Nicandro Breeveld la Steaua. Nu s-au înțeles la preț cu șefii Pandurilor. Încă de atunci era evident că talentul de negociator al lui Hrebenciuc scrîșnea ca un Tupolev cu elice.

”Deci, automat, sîntem beliți!“, formula Hrebenciuc o ipoteză, în discuțiile cu un coleg de partid. Vorbeau despre cum să elimine riscul de a da socoteală în justiție. Nimic despre fotbal. ”Acuma, îți spun cinstit, cu toată chestiunea, va trebui să facem, într-un fel cu amnistia…“. Va trebui să facă ”un dosar perfect“, cu coperți frumoase, bine legat, ”să fie chestiune serioasă și ca aspect al lui”.