Lupta la titlul de şmecher

Coincidenţă sau nu, şeful Astrei recunoaşte şmecheria oriunde s-ar afla, de data asta, în arbitraj.

Contrar aparenţelor din Topul Forbes, Ioan Niculae nu are întotdeauna dreptate. După cum nici Astra nu poate învinge în fiecare zi Lyonul! Cu doi oameni […]

Coincidenţă sau nu, şeful Astrei recunoaşte şmecheria oriunde s-ar afla, de data asta, în arbitraj.

Contrar aparenţelor din Topul Forbes, Ioan Niculae nu are întotdeauna dreptate. După cum nici Astra nu poate învinge în fiecare zi Lyonul! Cu doi oameni eliminaţi, echipa lui Isăilă a pierdut, cu 1-4, în faţa CFR Cluj, iar „centralul” Kovacs a devenit ţinta criticilor lui Niculae.

„Dacă ar fi un campionat mondial pentru şmecherie, Kovacs ar fi în primii trei, poate chiar pe primul loc!”, a spus patronul giurgiuvenilor. Ei, bine, aici s-a strecurat o mică, nevinovată eroare de percepţie. E o eroare de tipul: „Uite cine vorbeşte!”. Într-unul din dosarele penale deschise pe numele lui, şeful Astrei este acuzat că, deşi n avea dreptul, a cumpărat de la stat gaz la preţ subvenţionat. Prejudiciul menţionat în dosar este de 130 de milioane de euro.

De la audierile din august, de la DIICOT, a ieşit un Niculae mai puţin furios decît îl ştim din fotbal. Afaceristul a spus că, din punctul lui de vedere, a făcut un serviciu statului, arzînd gazul ieftin şi scăzînd presiunea pe conducte: „Dacă nu porneau marii consumatori, în aprilie 2009, ajunsese presiunea pe conducte magistrale la peste 32-34 de bari, pericol iminent de explozie!”. Ca să vezi! Dacă n-ar da cineva un „tun” din cînd în cînd, preventiv, economia României ar face „boom”. Declaraţia asta, că a făcut un serviciu patriei arzîndu-i gazul la preţuri mici, l-ar califica pe Ioan Niculae direct în finala mondială la şmecherie. Ar pierde-o, desigur, pe mîna tuşierului.

Multiplul lui rol, de afacerist, patron de club şi expert în arbitraj, ne îngăduie, din cînd în cînd, acest amuzament. Să-l auzim pe salvatorul patriei plîngîndu-se de un prejudiciu de trei puncte! Uite, de asta are fotbalul nostru o frumuseţe aparte, un ridicol şarmant. Să-l auzi pe Niculae reclamînd pînă la cer şmecheria arbitrilor! Despre economia naţională se poate glumi, se pot arunca vorbe în doi peri, „am consolidat-o, n-am subminat-o”. Dar despre un meci n-o să-l auzim vreodată vorbind altfel decît pe ton grav, de Mare Inchizitor prin telefon. Jocul cu mingea bate afacerile cu statul, reducerea CAS-ului şi preţul la gaze. Cînd iese de la audieri, Niculae şi cei ca el îşi permit să ia peste picior acuzaţiile, să spună că au prevenit catastrofe cu zeci de morţi şi zeci de mii de şomeri. Cînd ies de la stadion, le dispare umorul şi cheful de glumă! Se declară şi ei, în rînd cu restul lumii, o dată în viaţă, fraieriţi. Nu le place deloc.

Arbitrii care vor mai intra în bătaia istericalelor lui Niculae n-au decît să-i întoarcă vorbele. Să-i spună că, de fapt, au ajutat Astra. Au consolidat-o, n-au prejudiciat-o. I-au făcut un serviciu, dîndu-i jucătorii afară, pentru că altfel elevilor lui Isăilă li s-ar fi urcat cupele europene la cap. Vestea bună, din toată melodrama, e că şeful Astrei nu se mai simte persecutat de antrenorii sau jucătorii lui. Vestea proastă este că şeful Astrei se simte în continuare persecutat de arbitri, de adversari, de fotbal în general. Nu dă semne că se va converti într-o sursă de normalitate pentru echipă.

Asta e. Dacă nu s-ar bate la titlul de cel mai defavorizat dintre pămînteni, Niculae probabil n-ar investi în fotbal. Îi trebuie şi lui un trofeu, să fie şi el învingător, într-un fel sau altul. Are deja imagine de mare perdant ca afacerist. I s-a dus faima ca investitor care n-a făcut profit, a făcut doar un serviciu public şi a ajuns să fie persecutat sau, cel puţin, neînţeles de procurori. Că nu-i la îndemîna oricui să înţeleagă înalta menire a discounturilor pentru săracii miliardari, datornici la stat. „Nu ne-au făcut statuie, ne-au făcut dosar penal!”, s-a resemnat Niculae, la ieşirea de la DIICOT. Ţară ingrată, plină de metan!