Steaua caută dresor de public

Nu suporterii care pleaca sînt problema Stelei. Ci ideile care nu vin.

“Acum, vă spun sincer, și suporterii trebuie să înțeleagă că avem nevoie de ei! Depindem și de comportamentul lor pe stadion”, a exclamat Gâlcă, într-o conferință de presă. […]

Nu suporterii care pleaca sînt problema Stelei. Ci ideile care nu vin.

“Acum, vă spun sincer, și suporterii trebuie să înțeleagă că avem nevoie de ei! Depindem și de comportamentul lor pe stadion”, a exclamat Gâlcă, într-o conferință de presă. După meciul cu Gaz Metan, nu se mai poate plînge. Spectatorii au plecat cuviincios, înainte să apară golurile rămase în stoc din Bulgaria.

O lege a competenței, inspirată de Murphy, sună așa: “Expert poate fi oricine din afara orașului”. Oricine din afara galeriei se pricepe cel mai bine la treburile galeriei. De data asta, expertul e antrenorul Stelei. Știe cum ar trebui să se poarte fanii, ce ar trebui să prescrie medicul Paligora și cum ar trebui să vorbească monitorii de la club. Acum nu se mai spune “criză de idei”, se spune “exces de indicații prețioase”. Dintre toate reproșurile lui Gâlcă, cel adresat galeriei e cu totul absurd. Ce să înțeleagă suporterii? Că echipa duce lipsă de un dresor de mulțimi? Nu e nimic de înțeles din returul cu Ludogoreț. Felul în care Steaua a pierdut calificarea fără să crîcnească nu este doar lamentabil, este de-a dreptul insultător pentru propriul ei public.

Ratarea grupelor UCL a umplut paharul cu apă plată. Paharul ăla dă pe-afară de mediocrități, de amatorism, de iluștri bine cotați care arată cu degetul și pretind perfecțiune de oriunde altundeva decît de la ei înșiși. Problema Stelei n-o reprezintă suporterii ei. Fie că vin la stadion, fie că nu, oamenii ăia care țin cu Steaua nu sînt valurile, sînt stînca pe care se sprijină clubul. Sînt finanțatorii constanți și generoși, chiar și pe timp de recesiune, sînt motivul pentru care sponsorii și televiziunile plătesc un preț și nu altul cînd negociază cu șefii Stelei.

“Trebuie să vorbim cu ei, e foarte greu pentru noi să jucăm fără suporteri!”, a comentat antrenorul roș-albaștrilor, despre golirea tribunelor la 3-1 cu Mediaș. Sigur. Vorbiți cu ei! Asta e de făcut. Așa îi aduci pe suporteri la stadion. Cu vorba. Staff-ul și jucătorii Stelei să înțeleagă că trebuie să-și vadă de treaba lor și să-i lase pe suporteri săși trăiască supărarea după cum îi taie capul. Nu din declarații, din comunicate și alte texte repari o boacănă răsunătoare precum cea din Bulgaria. De pe banca tehnică înfrîngerea s-a văzut altfel, din teren s-a văzut altfel. Nu știm cum, cert e că Gâlcă și echipa au trecut prin dezastru ca rața mandarină pe Herăstrău. N-au analizat capitularea pe minute, nu s-au recules în tăcere, au tras rapid concluzia că suporterii au pretenții nerealiste și reacții nepotrivite. Da, dar suporterii au văzut alt meci, pe ăla adevărat! Din tribune și de la televizor priveliștea a fost aproape de nesuportat. Pînă și blatiștii se lasă bătuți cumva mai onorabil.

Degeaba se arată încîntat Gâlcă de “execuțiile senzaționale” ale jucătorilor săi. Un meci de campionat nu e Champions League. Iar Champions League nu e doar o fiță a fanilor. Sezonul trecut, cînd au cumpărat cele mai scumpe bilete de UCL, în raport cu salariul mediu pe economie, fanii Stelei au avut așteptări. “N-a fost să fie, la anul!”, le-au dat de înțeles șefii clubului, băgînd încasările în buzunar și lăsînd echipa descoperită în preliminariile Ligii. “La anul!” este refrenul conducerii din Ghencea, după fiecare ratare a grupelor sau a primăverii europene.

Cît să mai aștepte și fanii? Într-un fel sau altul, trebuie să-și exprime punctul de vedere. Să amendeze reaua-credință a șefilor și neputința lotului. Dacă prezența lor în tribune n-a făcut diferența, poate absența lor să schimbe ceva. Plecarea din tribune nu e un sabotaj, e tot o formă de a susține echipa. De a o scoate din interție, din delăsare, din resemnare. Dacă suporterii nu și-ar dori mai mult, dacă n-ar visa fără temă, dacă n-ar avea standarde imposibile, fotbalul n-ar fi fotbal, Steaua n-ar fi Steaua, finanțatorii n-ar avea “cash” de la UEFA, iar Gâlcă ar antrena mulțimile de fanatici supuși de la Flacăra Flămînzi.