Mulţi, dar răutăcioşi!
Inspirat în mod tainic de modelul Barcelona, primarul din Iaşi nu ştie cîţi bani publici se duc spre CSMS, şi nici nu vrea să spună
Noii jucători de la CSMS Iaşi au fost prezentaţi oficial la sediul primăriei, unde altundeva? […]
Inspirat în mod tainic de modelul Barcelona, primarul din Iaşi nu ştie cîţi bani publici se duc spre CSMS, şi nici nu vrea să spună
Noii jucători de la CSMS Iaşi au fost prezentaţi oficial la sediul primăriei, unde altundeva? Primarul Gheorghe Nichita a ţinut şi o conferinţă de presă, în calitate de manager-edil-preşedinte de onoare. Întrebat cît anume din bugetul local se duce spre echipa de fotbal, primarul a răspuns astfel: „Unu, n-avem o asemenea evaluare şi doi, n-o să-i dau voie lui Florin Prunea să vă răspundă!”. Vă imaginaţi, Prunea, căruia-i plăcea să discute la telefon despre cheltuieli, mai ales despre cheltuielile legate de arbitri, a înghiţit în sec.
Nu că avea ce să spună despre subiect. E inutil ca la golul lui Kennet Andersson. El e doar preşedintele clubului, nu umblă cu hîrtiile în Primărie. Orişicît, s-ar fi dat la o bîrfă de cunoscător despre prima de instalare a lui Wesley. Dar dacă-i ordin… Prunea a închis muzicuţa în timp ce primarul vorbea şi vorbea. Practic, bătea cîmpii. Teoretic, părea că-şi face campanie pentru postul de ministru al Culturii sau de comentator TV la viitorul Mondial.
Vorbirea lui e un mic exemplu despre ce se întîmplă în capul aleşilor noştri, cînd trebuie să le dea socoteală alegătorilor. Ei, nu mare lucru, se întîmplă un scurtcircuit. O flamă şi apoi întuneric.
După punctele „unu” şi „doi”, au urmat şi alte puncte, numai argumente solide ca marmelada de la Alimentara. „Tot ceea ce costă bani e costisitor. Pe foarte mulţi, cînd începem un proiect important la Iaşi, îi interesează cheltuielile”, s-a indignat edilul, citat de „Adevărul”. Aşa-i, nimic de zis. Pe Nichita nu l-au votat cei „foarte mulţi”, nu lor trebuie să le dea raportul. Pe el l-au votat cei foarte puţini, o gaşcă. Avem de-a face cu singurul primar din România ales după principiul minorităţii.
„Dacă facem Revelion în stradă, prima întrebare a cei răutăcioşi, ««Cît costă?»»”. Iată, contribuabilii sînt şi foarte mulţi, şi răutăcioşi, ceea ce-i descalifică din tabăra binelui. Ca pedeapsă pentru răutatea lor, Nichita le-aanulat dreptul de a şti ce face Primăria cu banii lor. Dacă ar fi buni, nici nu le-ar trece prin cap să pună vreo întrebare. Şi-ar rupe de la gură pentru prima de instalare a lui Wesley, ar întoarce şi celălalt buzunar, în loc să-l ia la rost pe primar.
Din discursul lui Nichita, n-a lipsit clasicul „contractele sînt confidenţiale”, „nici la Manchester United sau Barcelona nu se ştie exact fiecare jucător pe cît joacă”. Ei, hai să nu comparăm corcoduşele cu fructul pasiunii, cînd avem asemănări mai la îndemînă. Finanţarea de la CSMS Iaşi urmează acelaşi model, cu paravan ONG, de la Petrolul Ploieşti, de exemplu. Un model predispus la anchete DNA. Şi finanţarea de la insolventa Poli Iaşi a ajuns să fie cercetată de procurori. Fundaţia Sportului Ieşean, ONG-ul care ia bani de la Primărie şi-i împarte la cluburile din oraş, n-a putut prezenta „documente justificative” pentru cheltuierea a 7,6 milioane de lei, în numele echipei de fotbal. Cui îi mai pasă acum, cînd primarul pomeneşte, în treacăt, de un buget de 1,5 – 2 milioane de euro, „ca să putem ajunge în cupele europene”?
Contrar a ceea ce crede Nichita, banii pentru CSMS nu reprezintă nici un alt „proiect important”, nici o cheltuială ca oricare alta, subînţeleasă, indiscutabilă, din bugetul local. Nu există categoria „ajutoare sociale, lucrări de infrastructură, transferul a nouă fotbalişti”. Dar putem vorbi despre nou înfiinţata categorie „Prunea, mucles!”.
Deşi are neajunsul că nu se pot monta borduri pe marginea terenului, primarii au strecurat fotbalul printre nevoile şi aspiraţiile obşteşti. Se pare că motivul nu-l reprezintă neapărat capitalul electoral obţinut pe spinarea echipei şi a fanilor ei. Nu, e vorba şi de capital pur şi simplu. Dacă nu e fotbal, e handbal, ca la Buzăul lui Boşcodeală sau Constanţa lui Nicuşor Constantinescu. Sportul reprezintă un vehicul ideal pentru devierea banilor publici spre ONG uri private.
Ca investiţie, e mai atractiv decît „Zilele oraşului”, „Zilele Primarului” sau alte Revelioane din timpul anului, pentru că unu: sportul îi interesează pe foarte mulţi. Şi doi: nu bate la ochi dacă e „costisitor”. Cine se mai uită la buget cînd echipa promovează? Şi dacă se uită, ce? Să se uite mai bine la Manchester United, la Barcelona, ce, ăia au vreo evaluare, ştiu exact cîţi bani cheltuie şi pentru ce?