70 de minciuni acoperite

La preţul corect de 120 de milioane de euro, guvernanţii noştri au inventat noi sporturi: înotul în buruieni şi polo pe moloz

Totul a început cu o vizită la Suceava a lui Laszlo Borbely, pe atunci ministru al dezvoltării. Era […]

La preţul corect de 120 de milioane de euro, guvernanţii noştri au inventat noi sporturi: înotul în buruieni şi polo pe moloz

Totul a început cu o vizită la Suceava a lui Laszlo Borbely, pe atunci ministru al dezvoltării. Era în 2007, toamna. Ministrul a fost izbit de faptul că n-avem suficiente bazine de înot și le-a împărtășit această constatare autorităților locale. La scurt timp, Guvernul a aprobat un program care prevedea construirea a 70 de bazine acoperite în toată țara, în valoare de 120 de milioane de euro. Termenul de realizare era de maxim doi ani.

Au trecut șapte ani. Reporterii de la Digi24 au făcut turul bazinelor de pe hîrtie și au constatat că unele nu numai că nu există, dar primarii habar n-au că în orașul lor ar urma să apară așa un OZN. Țara lui Caragiale mai avea coerență, stăteam bine, acum semănăm cu țara lui Urmuz.

Ce s-a întîmplat în acești șapte ani cu acest program sublim? A venit criza. Și a rămas. În ianuarie 2013, noul ministru al dezvoltării, Liviu Dragnea, marea speranță a raftingului românesc, anunța că “nu vor fi continuate lucrările începute la săli de sport sau bazine de înot din zona rurală”. “Trebuie prioritizate investițiile”, a spus el. A explicat că Guvernul se afla în fața unei dileme istorice: ori canalizare, ori cămin cultural. Că bazine de înot, naturale, nu antropice, unde să se bălăcească electoratulțintă, se găsesc gîrlă! Ca să finalizeze lucrările pe toate șantierele deschise, ar fi fost nevoie de 4 miliarde de lei. Guvernul avea la dispoziție în jur de 500 de milioane de lei.

Lucrările s-au oprit, acolo unde începuseră. O altă parte absurdă a epopeii bazinelor constă în faptul că nu s-a gîndit nimeni dintre guvernanți să plătească pentru conservarea lucrărilor. Complexul Olimpic de la Otopeni, investiție în jur de 27 milioane de euro, zace și neterminat, și în paragină. Adică după ce-au aruncat vreo 6 milioane de euro pe fundație, Compania Națională de Investiții n-a găsit 35.000 de euro să protejeze șantierul, pînă la reluarea construcției. Ori n-a găsit, ori nu și-a pus problema, și-a imaginat că de la Guvern vin banii în flux continuu, de la uzina de bancnote.

Morala acestei fabule absurde, pentru că există și o morală, a fost rostită la începutul lui iunie, de vicepremierul Dragnea, la inaugurarea bazinului didactic de înot de la Slatina: “Înotul e sportul care e recomandat în orice situație, înotul ajută, aici vor fi niște copii care vor crește sănătos!”. Ceilalți copii să înoate în buruieni! I-a lăudat pe primar și pe fostul primar, “un om extrem de aplecat”. Apoi a adăugat că Slatina și Oltul “nu au fost iubite de guvernările anterioare”, dar “vor beneficia de investiții serioase”, vor căpăta “o importanță strategică”. Pentru început, “sper ca, împreună cu domnul primar și cu domnul președinte al Consiliului Județean, să mai facem un bazin, mai măricel”. Cît despre fonduri, nici o grijă, “în ultimii doi ani, România a avut cea mai mare creștere economică din toată Europa”. Gata, nu mai prioritizăm nimic, să curgă banii în bazine!

Toată demagogia și toată risipa de bani publici în numele sportului reprezintă, așadar, prețul pentru această concluzie tristă și decolorată politic. În zonele din țară “iubite” de o guvernare sau alta, vor fi copii care vor crește sănătos. Cînd se schimbă puterea, copiii se opresc din creștere, așteptînd următoarele alegeri.