Seminţele mîniei

Deşi a început mai tîrziu, la Botoşani, lupta contra violenţei pe stadioane nu ia prizonieri

În Botoşani, există obiceiul ca, din cînd în cînd, arbitrii sau jucătorii să fie alergaţi pe dealuri, după meciurile din ligile inferioare. Este un obicei […]

Deşi a început mai tîrziu, la Botoşani, lupta contra violenţei pe stadioane nu ia prizonieri

În Botoşani, există obiceiul ca, din cînd în cînd, arbitrii sau jucătorii să fie alergaţi pe dealuri, după meciurile din ligile inferioare. Este un obicei vechi şi cam păgîn. Unii istorici fără ocupaţie susţin că bătăile rituale urmate de curse de urmărire se practicau înainte de apariţia fotbalului.

Cunoscînd potenţialul eminamente intempestiv al microbiştilor locali, jandarmii din Botoşani au decis să dea un exemplu. Au acţionat prompt cînd un spectator a aruncat cu o pungă de seminţe pe teren, la FC Botoşani – Gaz Metan Mediaş. Punga, precizează Botoşani News.ro, a fost direcţionată spre banca de rezerve a oaspeţilor. Probabil că omul a avut oarecare îndoieli, în mînia sa, întrucît protestul balistic a ratat larg ţinta.

Dacă spectatorul respectiv ar fi proiectat doar cojile, una cîte una, spre banca rivalilor, n-ar fi avut nici o problemă. Risca să fie acuzat, cel mult, de război psihologic. Jandarmii nu l-ar fi considerat un pericol pentru siguranţa competiţiilor sportive. Aşa, l-au amendat cu 500 de lei şi i-au interzis să mai intre pe stadioane timp de un an. Inspectoratul Judeţean de Jandarmi a dat şi un comunicat pe această temă, în care invocă Legea 4 /2008, legea pentru prevenirea violenţei în competiţiile sportive, deşi aceasta a fost, între timp, completată cu Legea 10/2012.

Din două, una: ori fotbalul nostru a ajuns atît de paşnic, s-au aruncat toate petardele, s-au ars toate torţele, încît n-au mai rămas de disciplinat decît aruncătorii de pungi de seminţe. Ori domnia legii în zburdalnicul fotbal botoşănean a început cu nefericitul Laurenţiu I., din Stăuceni, vinovat de fapte de violenţă în formă ambalată. Acesta este momentul zero televizat al luptei cu huliganii din toate ligile. Chiar este.

Mai multe instituţii din judeţ au pus mînă de la mînă şi au lansat o campanie pentru prevenirea violenţei în sport. La fel ca lupta pentru drepturile civile, ca răscoala de la 1907, ca orice revoluţie sau război, şi campania asta trebuie să aibă un Flămînzi al ei, un atentat, un gest, scînteia ei. Să înceapă de undeva. La meciul cu Gaz Metan au asistat zeci de jandarmi şi mii de oameni. Era imposibil să nu apară ceva, un contravenient. Dacă nu era punga de seminţe, era o bere ascunsă într-o sticlă de suc.

La extrema cealaltă a vigilenţei, se află un meci din Constanţa, dintre CSO Ovidiu şi CS Eforie, din liga a 4-a, disputat la începutul lui mai. După ce-a arătat un „galben”, arbitrul Marian Carson a devenit sac de box. „Au dat în mine ca-ntr-un animal”, declara el pe patul de spital. În jur de zece spectatori şi cîţiva fotbalişti l-au bătut sub ochii poliţiştilor… Ba nu, sub ochii nimănui. Poliţiştii plecaseră de la stadion la pauza meciului. Plecaseră, probabil, să rezolve cazuri mai grave decît violenţa de pe stadioane. Inspectoratul Judeţean de Poliţie a anunţat că anchetează cazul.

Singurele sancţiuni date, pînă acum, sînt cele ale AJF-ului din Constanţa. Doi jucători au fost suspendaţi cîte doi ani, pentru lovirea arbitrului „provocîndu-i leziuni grave”. Cei care l-au înjurat doar au primit două etape de suspendare. Iar clubul organizator CSO Ovidiu a fost suspendat patru etape şi amendat cu fabuloasa sumă de 500 de lei, exact ca recalcitrantul botoşănean.

Undeva, între pumnii spărgători de nasuri şi spărgătorii furioşi de seminţe, se află adevărul despre starea civilizaţiei de pe stadioanele noastre, din toate ligile. Se află adevărul şi justa măsură a faptelor, cea pe care am nimeri-o, cu puţin efort. Doar că n-o luăm la ochi. O alergăm pe dealuri.