Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Cînd albii se aplaudă între ei

La acest Mondial, nu s-au văzut nici adevăraţii suporteri ai Braziliei, nici adevărata Brazilie, cu fotbalul ei care ţine loc de viaţă

„Priviţi cu atenţie, nu veţi vedea decît albi în tribune! Biletele sînt prea scumpe pentru majoritatea brazilienilor”, spunea, […]

joi, 10 iulie 2014, 11:48

La acest Mondial, nu s-au văzut nici adevăraţii suporteri ai Braziliei, nici adevărata Brazilie, cu fotbalul ei care ţine loc de viaţă

„Priviţi cu atenţie, nu veţi vedea decît albi în tribune! Biletele sînt prea scumpe pentru majoritatea brazilienilor”, spunea, la începutul Mondialului, unul dintre liderii protestatarilor anti-FIFA, în paginile „Liberation”. „Albi”, adicămîncători de pîine albă, privilegiaţi ai sorţii, bogaţi, clasă conducătoare. Fotbalul ţine însă de cultura populară, de subcultură, nu de cultura dominantă. Nu e al „albilor”, nu s-a născut în curtea vilei, s-a întrupat în favelă, printre casele de carton, ca diamantul brut sub presiunea enormă a zilei de mîine. Acolo, în muşuroiul uman, trăieşte, visează,îndură şi moare marele public al Selecao.

Cei 58.141 de spectatori ai ruşinii de la Belo Horizonte au aplaudat echipa Germaniei, spre final. Aparent, e odovadă zdrobitoare de fair-play şi alte făcături. În realitate, e reacţia unui public artificial, care nu e trup şi suflet pentru culori. „Albii” au aplaudat ca la operă ceea ce „negrii” ar fi fluierat din adîncul inimii. Muţenia care s-a aşternut pe Maracana la finala pierdută cu Uruguay, ei, da, ăla era un semn de viaţă adevărată. O dovadă de credinţă, un extremism pios. Aplauzele braziliene adresate nemţilor reprezintă o maimuţăreală de parveniţi.

Scorul semifinalei Brazilia – Germania are, desigur, o explicaţie alcătuită din bucăţi. Una dintre bucăţile acelea ne interesează şi pe noi, întrucîtva. Iată ce se întîmplă cînd o „naţională” nu mai exprimă valorile şi starea naţiunii, ci aspiraţiile unei caste şi calculele unor corporaţii. Scolari s-a străduit să compună o trupă care să garanteze rezultatul, nu spectacolul. Un antrenor atît de experimentat a fost orbit de misiunea pe care i-au trasat-o „albii”.

Găzduirea Cupei Mondiale trebuia amortizată cu un trofeu. În goana după titlu, Selecao a pierdut pe drum raţiunea existenţei sale. A uitat de unde a plecat. Din gunoi, din fundul pămîntului, din cantitatea neglijată, dar deloc neglijabilă de speranţe, care zace în cotloane unde nu ajung nici bastoanele poliţiei. Organizatorii brazilieni au încercat să deturneze fotbalul. Din bucuria exclusivă a „negrilor”, au vrut să-l transforme într-una dintre multele distracţii exclusiviste ale „albilor”.

Cum îţi dai seama că o „naţională” s-a rupt de publicul ei? Răspunsul stă în preţurile biletelor. Un salariu minim în Brazilia este de aproximativ 240 de euro, cît patru bilete pentru faza grupelor, la categoria a 2-a. Sau cît o treime de bilet la finală. E un fel de dreptate aici. Măcar n-or să mai aplaude în tribune cei care nu înţeleg fotbalul decît în termeni de entertainment.

Există alb, negru şi conflictul dintre ele, deci există şi o tragedie. Dar tragedia nu e că o „naţională” fabricată la comanda „albilor” cedează penibil în faţa Germaniei. Tragediile s-au consumat cu sutele, cu miile, anonime, pînă la începerea Mondialului.

Comentarii (42)Adaugă comentariu

gigi (1 comentarii)  •  10 iulie 2014, 12:11

Dar tu stii componenta etnica a populatiei Braziliei? majoritari sunt albi , urmati de metisi si f putin negrii…un alt articol scris aiurea. Ma dezamagesti…

„Populația Braziliei este alcătuită din mai multe grupuri etnice și rasiale, 49,9% din populație fiind albă, 43,2% mulatră, iar restul neagră, asiatică sau amerindiană.”

adi_stelistul (107 comentarii)  •  10 iulie 2014, 12:12

Folositi o gramada de clisee ca sa ajungeti la o concluzie prefabricata. Aceea ca pierzand publicul Brazilia a pierdut si titlul. Va intreb atunci: in Coreea si SUA cam cati locuitori ai favelelor care nu-si permit biletele de 240 de euro si-au permis drumul, cazarea, masa plus biletele(chiar mai ieftine) pentru a sustine Brazilia in drumul spre titlurile 4 si 5? Nu tot aceiasi suporteri artificiali (sau cum vreti sa-i calificati) au sustinut din tribune Brazilia?

gic (1 comentarii)  •  10 iulie 2014, 12:13

daca aplauzi, nu esti trup si suflet? sa mai spun cat de caraghios suna?

Kidu (1 comentarii)  •  10 iulie 2014, 12:23

Asa vorbesti de „mutenia” de pe Maracana de la finala din ’50 de as putea baga mana-n foc c-ai fost la fata locului.

dac.impielitzat (29 comentarii)  •  10 iulie 2014, 12:26

hmmmm
ce sa zic, e asa de greu de crezut ca poti sa aplauzi invingatorii celor pe care ii iubesti, daca vezi ca aia chiar joaca fotbal?
e asa greu ca putem trece peste orgoliile noastre si sa dam cezarului ce i-al cezarului? iar bataile din palme la momentul ala cu adevarat le meritau germanii.
eu vreau sa cred ca se poate sa fii asa si fara sa fii parvenit si nici maimuta
e timpul sa intelegem si sa facem ceea ce vrem sa facem din bucuria de a face acel lucru, pentru frumusetea lucrului respectiv nu din orgoliu.
e timpul sa ne trezim prieteni

caty (32 comentarii)  •  10 iulie 2014, 12:40

Poate ca, intr-adevar, in tribuna au stat „albii” si nu „negrii”, dar a-ti aplauda adversarul care s-a dovedit mai bun decat tine nu tine de culoare, de pretul biletelor sau de consideratiile de ordin social, tine pur si simplu de fair play, de bun simt, de o anume gandire superioara a fenomenului sportiv. Dupa tine, Maria, „negrii’ aceia din favele, adevaratii suporteri brazilieni, nu ar fi in stare de asa ceva? Asa ceva pot face numai spectatorii „artificiali” din tribune?

Fla14 (1 comentarii)  •  10 iulie 2014, 13:12

@gigi , „albii” se refera la oamenii cu bani din brazilia iar „negrii” la saracii din favele

@adi_stelistul cam ai dreptate ca sa participi la un campionat mondial trebuie sa ai bani de cheltuit.

Fotbalul nu mai este de mult un sport pentru saraci („negri” cum sunt numiti in acest articol).

De acord Brazilia si-a pierdut identitatea fotbalistica ca si echipa, dar nu sunt de acord ca suporterii din tribune n-au fost suporteri adevarati, au fost suporterii care si-au permis biletul..

Emilian (1 comentarii)  •  10 iulie 2014, 13:35

In 1950 doar „albii” puteau sa joace fotbal in nationala Braziliei, „negrii” nu erau acceptati. Asa cum Pele dezvaluia intr-una dintre cartile lui autobiografice, „negrii” erau nevoiti chiar sa recurga la trucuri, pentru a putea juca fotbal in Brazilia. Inclusiv „vopsirea” pielii inaintea meciurilor. Abia dupa dezastrul din 1950 au fost acceptati „negri” in nationala.

Dana (2 comentarii)  •  10 iulie 2014, 13:43

Sincer mi se pare un articol care, probabil, fara sa vrea, deschide iar discutii de genul albii/negrii.
No Rasism, Please!

Giuliano (2 comentarii)  •  10 iulie 2014, 13:47

Nu pot fi de acord cu punctul de vedere exprimat de acest articol. Este adevărat sărăcia şi promiscuitatea generează extremist. Fie el şi pios nu cred că este un simptom care trebuie aplaudat şi promovat. Cum nu trebuie aruncat cu noroi în „albii bogaţi” doar pentru simplul fapt că accesul la civilizaţie i-a făcut să înţeleagă că fotbalul şi iubirea pentru echipa naţională nu exclud respectul pentru adversar, recunoaşterea valorii şi în cele din urmă bun simţ. Poate după ce recitiţi fragmentul cu „publicul artificial” aruncaţi o privire peste imaginile cu acei copii în lacrimi. Sau şi ele sunt artificiale doar pentru că nu sunt negre şi nu vin din favele?!

edi (26 comentarii)  •  10 iulie 2014, 13:51

Articolul este destul de bun chiar daca are „clisee” , totusi nu este usor de inteles pentru unii. Eu iti dau dreptate draga Maria

mihai (1 comentarii)  •  10 iulie 2014, 14:26

cum sa aplauzi asemena umilinta? tipi cati poti de tare la 3-0 poate se trezesc. sau canti pentru echipa ta, incercand sa ignori situatia de moment. nicidecum nu aplauzi, pentru ca germania de azi nu e o superechipa, doar a profitat de o conjunctura favorabila.

retoric (14 comentarii)  •  10 iulie 2014, 14:36

Bravo, Maria! Ai dreptate. Unii nu cuprind întreg argumentul ori preferă să treaca uşor peste accentul său economic.

Ereb (1 comentarii)  •  10 iulie 2014, 14:41

Acum cativa ani citeam intr-un ziar ca romanii se afla pe penultimul loc din Europa in ceea ce priveste capacitatea de a intelege un text. Dupa ce am citit comentariile astea imi dau seama ca acel studiu nu spunea chiar prostii.

Din gunoi iese si o mare duhoare (1 comentarii)  •  10 iulie 2014, 15:44

Text bine scris, d-ra Andries, doar ca, din pdv al continutului, e, in mai multe privinte, neadevarat; de fapt, idealizezi cartoanele, musuroiul si mahalaua; acestea dau, asa e, mari talente sportive, nu numai in fotbal, dar dau si o infractionalitate de care nu vrem sa avem parte vreodata (in Romania e liniste si pace, prin comparative), cu trafic de droguri, prostitutie, inclusiv infantila, ultraj, omucideri, furturi pe strada, ziua, etc. etc. Asa ca, daca pretul a facut o selectie, sa zicem „merci”, pt. ca, daca erau in tribune derbedeii din mahalale, intrau pe teren si iesea o mare porcarie – tot de sub cartoane si din musuroi. Mai bine cu parventii, macar aia, ca la spectacol, stau pe scaune si aplauda, ce mai conteaza pe cine. Nu?

Octavian Stăncioiu (9 comentarii)  •  10 iulie 2014, 16:22

Articol excepțional.

Aproape toți marii jucători ai Braziliei, de la Friedenreich și Leonidas și până la ultimele staruri, Ronaldo, Rivaldo, Roberto Carlos și Ronaldinho, inclusiv Pele și Garrincha, au fost de culoare.

Conflictul dintre albi și negri, ca și cel dintre ”albi” și ”negri” (ghilimelele autoarei au rolul lor), există de când lumea și va exista cât va fi lumea.

E vorba, aici, acum, de globalizare, bani, pierderea sufletului și a tradițiilor, de teoria conspirației.

Felicitări, doamna Andrieș.

Octavian Stăncioiu (9 comentarii)  •  10 iulie 2014, 16:24

Rânduri scrise înainte de Mondial, pentru o revistă:

Cei care fotbalul și lumea ne-au ucis
Fotbalul cu aditivi, E-uri și înlocuitori

Povestea Mondialelor de fotbal este povestea copilăriei noastre. Am crescut citind fabuloasele cărți scrise de Ioan Chirilă despre turneele Cupei Mondiale.

Am aflat, astfel, despre incredibila aventură la capătul lumii, pe ”Conte Verde”, a naționalei noastre. Despre Mondialul fascist din ’34. Despre legenda lui “învingeți ori muriți” din ’38. Despre drama de pe Maracana. Despre fantastica ratare a marii echipe maghiare, la Berna, după ce a condus cu 2-0 în minutul 8 și după ce-i bătuse pe nemți, în grupe, cu 8-3! Despre apariția la rampă a celui care va fi cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, Pele: în ’58 n-avea nici 18 ani. Despre Mondialul presărat de durități din ’62, anunțând epoca de aur a catenaccio-ului. Despre golul, care nici azi nu se știe dacă a fost valabil, din finala de pe Wembley ’66. Despre Dembroschi și absența lui Dobrin din ”Grupa morții” de la Guadalajara. Despre încleștarea zeilor Cruyff și Beckenbauer de pe Olympiastadion. Pe Mario Kempes și pletele sale în vânt, cu miile de papelitos de pe El Monumental, mi-l amintesc deja de la televizor.

Apoi am urmărit, meci cu meci, minut cu minut, turneele care-au urmat. Espana ’82, cu Paolo Rossi demolând cea mai frumoasă echipă pe care eu am văzut-o vreodată, Brazilia lui Zico, Falcao, Socrates, Junior și Cerezo. Mexic ’86, cu Maradona stelar, așa cum Messi nu va fi vreodată, ducând de unul singur Argentina spre titlu. Italia ’90, cu serile de vară învăluite de iluzia libertății și muzica Giannei Nannini. USA ’94, cu visul ”Generației de aur” a lui Hagi și Gică Popescu.

Apoi, Mondialele parcă n-au mai avut farmec. Globalizarea, unipolarizarea lumii, corectitudinea politică, naturalizările de jucători și ridicarea interdicției de a-și schimba naționala, ”Legea Bosman”, televiziunile, marketingul, internetul, forumurile și rețele sociale, supradimensionarea competițiilor, modul de viață al copiilor și tinerilor și, mai ales, banii, tot mai mulți și tot mai degeaba, aproape că au distrus fotbalul.

Vedete de carton, meciuri multe și proaste, naționale pline de brazilieni și africani naturalizați, spectatori aliniați ca la apelul de seară, turnee copy-paste, un fotbal cu aditivi, E-uri și înlocuitori, iată ce ne-a rezervat, de prin ’98 încoace, povestea Mondialelor.

Povestea evoluției lor este povestea evoluției noastre. Spre Omul Nou, fără religie, fără patrie, fără familie, fără opinie, fără inhibiții, fără prejudecăți. Intrăm în zodia New Age, în care naționalele de fotbal și țările vor deveni o amintire.

Sebastian (1 comentarii)  •  10 iulie 2014, 16:24

Salutare. Jucaus text domna Andries. Ma tem ca generalizarile sunt nu putin exagerate, ce usor ar fi sa etichetam lucrurile asa in albi si negri. Credti cumva ca sarcia tine in asa masura de culoarea pieli sau de prezenta pe stadion? Nu neg discriminare si inechitatea din fotbal si de pretutindeni dar totusi ceva mai multa nuanta nu ar deranja, a.. si ceva mai putine etichete. Imi cer scuze, sunt prea critic, in fond observ ironia, „albi”. Totodata sunt convins ca Europa orientala, in care traim e unul din cele mai rasiste locuri de pe glob si asta desigur din lipsa unei educatii elementare. Sa speram in mai bine si va multumesc pentru mirarea provocata. 🙂

Cristi (6 comentarii)  •  10 iulie 2014, 16:27

In Africa de Sud nu a fost la fel? Un campionat mondial este o chestiune scumpa pentru organizatori, pt ca FIFA ia caimacul. Interesant e inca ca Blatter redistribuie banii astia la votantii saraci, adica „negrii” FIFA. Peste tot in lume, un anumit nivel calitativ are pretul sau si nu este accesibil oricui. Cite salarii minime pe economia Romaniei a costat un bilet la finala Europa League anul trecut? Cit despre revolta asta sociala si echipa „pt albi” facuta de Scolari, sa fim seriosi, in teren au fost niste „negri”, albiti de banii cluburilor europele „albe”.

helioglobalus (21 comentarii)  •  10 iulie 2014, 16:38

Albii erau în tribune. A doua categorie erau în faţa stadionului la bişniţă cu bilete pe care cereau 3500 de euro.

alex (95 comentarii)  •  10 iulie 2014, 17:46

Fotbalul a ajuns un joc stupid in primul rand datorita televizarilor excesive si in al doilea scopului inlocuit, adica glorie vs bani. Fotbalul a devenit o arma, o arma periculoasa si parsiva pentru ca hraneste cel mai bine iluzia oamenilor de a castiga si ei asa numitul respect si de a avea o mandrie satisfacuta. Competitiile au devenit triste prin injustetea lor, Olimpiada fiind un alt caz celebru. Cand Romania facea performante oneste lumea era revoltata …dar calculul e simplu…. care este pretul?

IO (63 comentarii)  •  10 iulie 2014, 18:32

Nu poti sa pretinzi sa vezi jucatori de zeci de milioane de euro platind 3 lei biletul.

Brsocuţa Oac (40 comentarii)  •  10 iulie 2014, 18:34

Păi văd că în Brazilia salariul minim e mai mare ca în România. Cu vreo 200 ronişori. Aşa că nu mă emoţionez prea tare…

Berlogea (14 comentarii)  •  10 iulie 2014, 19:09

Bine ca tii cu negrii. Din cauza asta s-a dus buhul romanilor in toata Europa. Nu mai departe de astazi se anunta la un jurnal de stiri ca in Spania a fost devastat un cartier de tigani romani care erau acuzati de furturi, de catre vecinii spanioli. Cartierul romanesc se numea… Los Cioritos… da, nu e nimic inventat, asa au zis la stiri.

Venom (83 comentarii)  •  10 iulie 2014, 21:36

Cum adica „negri”, Maria… Poate „persoane intunecate”.

maistor kokir (21 comentarii)  •  11 iulie 2014, 0:40

chiar asa multi negrii crezi matale ca sunt in brazilia ? sunt mult mai multi albi , si cam peste tot e la fel, saracii n-au access pe stadion la meciurile echipelor nationale,mai ales cand vine vorba de un campionat mondial… iar pt Octavian Stancioiu poate ai uitat dumneata echipa Braziliei din 1986 … care pierdea la penaltiuri cu Franta … Zico,Socrates,Careca sau Alemao ?? erau negrii ? absolut deloc,nici macar mulatrii …

Sapas (1 comentarii)  •  11 iulie 2014, 3:15

Si la meciurile din NBA sau NFL majoritatea covarsitoare a spectatorilor este alba in timp ce jucatorii sunt negri in proportie de aprox 90%.

expat (1 comentarii)  •  11 iulie 2014, 7:02

Mda, de patul lui Procust ai auzit?…cred ca nu…
E si asta o viziune asupra vietii…

ricco (26 comentarii)  •  11 iulie 2014, 7:28

Maria, era un timp cind imi placea sa-ti citesc articolele… Probabil eram mai mult impresionat de faptul ca ‘o fetiscana’ are curajul sa scrie despre FOTBAL si NU dadeam prea multa atentie „HARULUI” tau scriitoricesc sau sinceritatii articolelor tale… Din pacate de aproape un an de zile, articolele tale au inceput sa-mi abuzeze rabdarea, intelegerea si indulgenta… Articolele tale NU mai sunt sincere nici din p.d.v. reportericesc si nici din p.d.v. al subiectului propriuzis ceea ce dovedeste o cunoastere CEL MULT SUPERFICIALA a subiectului abordad… Ah si inca ceva… N-am stiut ca „ALBII” iti displac atit de mult…
Personal, MA BUCURA DEZASTRUL BRAZILIENILOR pentru ca m-am saturat sa vad cum DE ZECI DE ANI AU IN TEREN UN JUCATOR IN PLUS IN PERSOANA ARBITRULUI… Iti doresc o zi buna…

splendini (11 comentarii)  •  11 iulie 2014, 7:40

Manie proletara, lupta de clasa, bravo stimata autoare, ati absolvit cumva Stefan Gheorghiu? In plus, ura de rasa in sens invers, dar da bine sa fii de partea celui mic, asuprit, a lui „noble sauvage”. Iti flateaza constiinta, te face sa te simti nobil, generos. Problema e ca nu-l ajuti, ci il afunzi mai rau in conditia lui spunindu-i ca altii sint de vina, ca el n-are ce sa faca, ca nu merita nici macar sa incerce, jocurile sint deja facute.
Sa afirmi ca fotbalul a devenit prea comercial, fara suflet, de acord, asta e una. Dar sa prezinti situatia in termeni de albi vs. negri, chiar si cu ghilimelele care dupa mine ascund o lasitate, e cu totul altceva.

Nelu_Antonescu (6 comentarii)  •  11 iulie 2014, 8:25

Ca de obicei, un articol excelent, scris cu capul si cu mult bun-simt. Pacat ca unii nu inteleg substratul. Ma bucur ca aveti si cativa ziaristi adevarati in tara.

ion caraion (1 comentarii)  •  11 iulie 2014, 8:34

Esti penibila. Nu mai ai ce scrie si inventezi subiecte aiurea. La fel cum e si sportul romanesc asa si ziaristii.

Racul (5 comentarii)  •  11 iulie 2014, 10:33

Stefan Gheorghiu curat!

durden (209 comentarii)  •  11 iulie 2014, 12:14

serios,mi-ai cenzurat commentul doar pt ca am zis ca nu-mi place articolul? :-s trist…

Vio (1 comentarii)  •  11 iulie 2014, 13:32

si mie imi pare rau ca nu am vazut persoanele mov si pe cele verzi la campionatul asta mondial…doar albi in tribune si negri in afara stadioanelor…oare unde erau persoanle verzi? e urat ce se intampla in brazilia cand persoanle visinii si cele roz sunt asa de discriminate….

bastia1905 (6 comentarii)  •  11 iulie 2014, 13:44

bravo maria ai dreptate iar cei care te contesta sunt inafara fenomenului…

Igor (2 comentarii)  •  11 iulie 2014, 18:35

Tot nu inteleg de unde a scos dna. Maria Andries ca salariul minim in Brazilia e de 240 de euro. Mai mult decat in Romania? Si atunci de unde mania fata de bogati si compasiunea pentru saraci? Si un bilet la Cupa Mondiala de 1/4 din salariu nici nu e foarte scump. Dca s-ar tine – prin absurdul absurdului – in Romania, oare cat ar costa biletele? Si cat si-ar lua prima de organizator Mircea Sandu?

Varutzu (1 comentarii)  •  12 iulie 2014, 7:48

Maria ! Acelasi lucru se intampla si in Romania ! Remember Oltchim – viborg ! numai fufe trufandale basinosi parlamentari bla bla sa iasa in fatza sa i vada lumea sa participe ! Si cand Oltchim s a dus la vale .. hap sarmaua niciunu nu l am vazut sa se implice ! .. asa e si cu Nationala Braziliei ! .. dupa ce s etermina Mondialul fiecare cu ce l doare :)!

dan (11 comentarii)  •  12 iulie 2014, 9:18

doamna,dupa ce comentarii vad acilea,m-as gandi de 2 ori inainte de a scrie ceva …

constanteanul (6 comentarii)  •  12 iulie 2014, 12:31

Adevărul este că am văzut multe locuri libere, cam la toate meciurile C.M., în tribunele 1 și 2, unde e mai scumpă șederea, și înghesuială ( cât permite protocolul ) la peluze. Nu știu cum e cu naționala ”corporatistă”, dar Brazilia profundă a rămas să vadă meciurile prin barurile din favele.

un baiat cu un bolovan (1 comentarii)  •  12 iulie 2014, 13:04

pe cat de bun articolul, pe atat de idioate comentariile.

max (12 comentarii)  •  13 iulie 2014, 0:11

Destul de deplasate remarcile din acest articol. Nu doar Scolari a sacrificat spectacolul de dragul rezultatului ci toate echipele care se respecta fac asta de vreo zece ani incoace. Daca vrei sa vezi spectactol du-te la un meci de divizia judeteana si vezi acolo mingicari, foarfeci, calciie si tot ce vrei. La mondial ajung doar echipele care urmaresc rezultatul, nu spectacolul. In fotbalul mare, faci spectacol doar in masura in care te lasa adversarul.

Comentează