Diavoli şi diabolici
Argentina are o siguranță care-i dă fiori. N-a făcut ea valuri de la începutul turneului, n-a atras atenția, n-a dramatizat. Pare să-și calculeze energia și mișcările după matematica felinelor mari.
Belgia a făcut figura de pradă onorabilă. Și-a atins limitele […]
Argentina are o siguranță care-i dă fiori. N-a făcut ea valuri de la începutul turneului, n-a atras atenția, n-a dramatizat. Pare să-și calculeze energia și mișcările după matematica felinelor mari.
Belgia a făcut figura de pradă onorabilă. Și-a atins limitele eroismului în meciul cu SUA. În „sferturi”, diavolii au dat peste ceva mai diabolic decît ei: infernul propriilor spaime. Și apoi băieții lui Wilmots nu-s nebuni, ăsta e defectul lor. Dacă nu ești nebun, lasă orice speranţă cînd intri pe teren cu sud-americanii.
Higuain a marcat repede, ca din senin, în minutul 8, apoi Argentina s-a jucat cu adversarul. Diavolii au dat peste ceva mai diabolic decît ei. Şi-au revenit greu, au forţat egalarea pînă în ultimul minut. Dar chiar în momentul loviturii decisive îşi aminteau brusc cu cine joacă şi trimiteau în peluză. Fotbalul e un sport al minţii, al nervilor şi al bunilor prădători. Aşa s-a văzut el pe stadionul numit Garrincha.
Cine va opri această Argentina, care se plimbă tacticos pe muchia stîncii, la un pas de autogol? Nu e genul acela de echipă care s-ar speria dacă ar rămîne fără Messi, cum era Argentina lui Maradona. E o echipă de o linişte ameninţătoare.