Vă abonaţi la Festivalul Budescu?

În curînd, vom avea un fotbal elitist. Liga 1 devine tot mai inaccesibilă publicului larg

Campionatul românesc a intrat, de la 1 iulie, în epoca „pay-per-view”. Este o versiune hibrid „pay-per-view”. Nu e nici „Mioriţa cu decodor”, nici abordarea occidentală, […]

În curînd, vom avea un fotbal elitist. Liga 1 devine tot mai inaccesibilă publicului larg

Campionatul românesc a intrat, de la 1 iulie, în epoca „pay-per-view”. Este o versiune hibrid „pay-per-view”. Nu e nici „Mioriţa cu decodor”, nici abordarea occidentală, să plăteşti meciurile la bucată. În varianta asta, plăteşti un abonament special la UPC, pentru tot pachetul. Abonaţii acestei reţele de cablu trebuie să plătescă 10 lei în plus pe lună (cît pentru HBO şi HBO Comedy) pentru a vedea Liga 1.

Procedeele tehnice prin care poţi viziona un anumit meci, nu toată pleiada de plictis, i-ar costa în plus şi pe cablişti, şi pe microbişti. Prea multă tehnologie strică afacerea. Abonamentul lunar e sfînt. Ce-i în casierie nu-i minciună. Prin urmare, publicul de fotbal românesc, atît cît mai este, se află într-o situaţie oarecum familiară: „Nu vindem cuie, decît dacă luaţi şi cremă de ghete!”. Aşa se lichidau stocurile în comunism, aşa se vinde fotbalul în capitalism. „Nu vedeţi derby-uri, decît la pachet cu moartea pasiunii!”.

Pînă acum, meciurile erau împărţite între două reţele de cablu. În costul abonamentului, intrau, pe lîngă Liga 1, şi campionate străine. UPC oferă doar Liga 1. Microbiştii trebuie fie să jongleze cu telecomenzile şi abonamentele la cablu. Fie să aleagă între prima ligă din Spania şi prima ligă din România. Grea alegere, sfîşietoare de-a dreptul!

RCS-RDS şi-a sporit numărul de abonaţi, cu ajutorul „locomotivei” drepturilor TV. UPC vrea mai mult: nu doar să-şi sporească numărul de abonaţi, ci să-i mai stoarcă puţin pe abonaţii pe care-i are deja. 10 lei nu e o avere, nu sînt chiar 39,75 de lire sterline, cît costă cel mai ieftin abonament lunar la Sky Sports. Dar intenţia contează. Intenţia este enervantă, felul în care cabliştii limitează opţiunile consumatorilor. Faptul că nu poţi alege doar marfa de care ai nevoie, că trebuie să cumperi tot balotul este enervant. Pînă şi posturile „pay-per-view” cu vechime lasă meciuri „la liber”. UPC nu şi-a pus această problemă. Nici o înfruntare de „care pe care adoarme” din campionatul intern nu va fi gratis.

Bun, pariul lor, afacerea lor, treaba lor. Dar, dacă stai să te gîndeşti, toată operaţiunea de preluare a drepturilor TV, pentru următorii cinci ani, are un aer conspirativ, aşa, lejer paranoic, de vară. Nu s-a organizat licitaţie, deşi LPF spune că doar a concesionat drepturile. Apoi două televiziuni regionale au anunţat, subit, că vor difuza Liga 1 şi că asta le face atît de preţioase, încît vor ieşi din „must carry”.

O reţea de cablu a plătit sume confidenţiale pentru a-şi trece Liga 1 în grilă, dar a trîntit o taxă pentru a le tăia elanul doritorilor de meciuri. Toate manevrele astea par să aibă un singur scop: să ascundă Liga 1 de lumina zilei. S-o ţină la secret, ca pe vremurile cînd Cooperativa înflorea. Dacă nu vede nimeni „japca”, blatul sau jena de spectacol, înseamnă că ele nu există.

Aşa abscons cum se prezintă lucrurile acum, LPF ar trebui să le dea bani cabliştilor, pentru că se ocupă de imaginea campionatului românesc, pitind-o de ochii abonaţilor. Fotbalul intern va fi la fel de bine văzut ca Festivalul Enescu, poate cu o notă de distincţie în plus, pentru că Festivalul Budescu nu are un public aşa larg şi diletant. Cu audienţe ca la posturile culturale, Liga 1 are şansa să devină, peste trei săptămîni, un campionat select, destinat unei elite restrînse de masochişti şi fanatici.