Profetul îngheţării apelor

Deşi e vară, pe Ţiriac îl bate grija patinoarelor. Vrea să le ia de la statul sărac şi să le dea la fundaţiile bogaţilor

Cînd nu-i dă sfaturi Simonei Halep, nu împuşcă mistreţi şi nu vorbeşte la „per tu” cu […]

Deşi e vară, pe Ţiriac îl bate grija patinoarelor. Vrea să le ia de la statul sărac şi să le dea la fundaţiile bogaţilor

Cînd nu-i dă sfaturi Simonei Halep, nu împuşcă mistreţi şi nu vorbeşte la „per tu” cu domnul Porsche, Ion Ţiriac face profeţii. De exemplu, a prezis la Pro TV ce-ar face el cu patinoarul din Tîrgu Mureş, dacă ar fi lăsat să se ocupe de problemă.

Situaţia respectivei baze sportive este complicată. Se află în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului, sub pretext că la Tg. Mureş va fi construit un complex sportiv de excelenţă. Primăria a cerut ea patinoarul, a protestat, dar n-a avut cîştig de cauză. În plus, patinoarul nu e finalizat. Şi aici intervine Ţiriac, care ia cauza pe piept. Îl sună pe deputatul de Mureş Laszlo Borbely. „Mi-a spus că lipseşte două milioane şi jumătate de lei. Nu lipsesc, lipseşte!”. Magnatul nu e doar profet, e şi membru în poliţia vorbirii.

Ţiriac îşi arată apoi disponibilitatea de a-şi rupe de la gură pentru un scop nobil, nelucrativ: „I-am zis că-i dau eu banii dimineaţă, dar să-mi dea mie patinoarul. Îl băgăm, în momentul următor, într-o fundaţie a nimănui. Dar copiii să joace. I-l dau Primăriei, dracului, că nu pot să-l administrez eu de la Monte Carlo!”.

Dacă instituţiile statului se scotocesc cu lunile pînă fac rost de 2 milioane de lei, Ţiriac scoate banii ăştia peste noapte, printr-o simplă spargere a puşculiţei. Dă banii, dar pune şi condiţii: „Să-mi dea mie patinoarul!”. Pînă în prezent, patinoarul a costat 24,5 milioane de lei, de la bugetul de stat, conform „Adevărul”. Iar Ţiriac vrea să-l ia în primire în schimbul a 2 milioane de lei.

Dar nu-l păstrează, nu! Îl donează unei fundaţii, „în momentul următor”. Asta e pură ficţiune, dar sună bine, nu? E ca şi cum ai da un leu pentru Ateneu şi ai pune condiţia să primeşti clădirea. Însă profetul îngheţării apelor o ţine morţiş, că el poate, că el vrea, dar autorităţile nu-l lasă. De fapt, nu atît autorităţile, cît legea nu permite astfel de jonglerii.

Nu e prima oară cînd Ţiriac vorbeşte despre o fundaţie-fantomă prin care să circule patinoarele, terenurile de sub ele şi alte bunuri imobiliare. Dacă n-am fi văzut atîtea ONG-uri cu profil sportiv prosperînd pe seama primăriilor şi ministerelor, aproape l-am fi crezut pe milostivul Ţiriac.

Fundaţiile, mai ales dacă sînt „ale nimănui”, pot obţine finanţări nerambursabile de la stat. Nu sînt obligate să contribuie decît cu 10 la sută din buget la realizarea unui proiect. În plus, au un regim foarte relaxat în materie de taxe şi impozite.

Partea în care Ţiriac pomeneşte despre copii ar trebui să topească orice inimă. Uite, cum suferă magnatul de mila copiilor, iar statul inuman rămîne nepăsător! După convorbirea cu deputatul căruia-i lipsea acordul, Ţiriac a luat-o pe scurtătura academică şi l-a sunat pe premier. Aşa putere are el, aşa relaţii, că, la o adică, l-ar suna şi pe Dumnezeu şi l-ar pune pe „hold”.

Deocamdată, vorbeşte doar cu premierii. „Domnu’ Ţiriac”, l-ar fi chestionat Victor Ponta, „fundaţia e de interes public?”. Întrebarea moarte n-are! „Păi, n-o fi de interes fascist sau comunist!”, i-ar fi răspuns spiritual Ţiriac. Nu, dar poate fi de interes privat. „Uite banii, hai să-i dăm drumul!”, ar fi încheiat mobilizator magnatul. Ce om de acţiune! Cît spirit de iniţiativă! Păcat că trasul de şireturi nu e sport olimpic, cîte talente irosim!

Soluţiile lui Ţiriac nu sînt soluţii, nu respectă legea, nici logica, dar ce mai contează? Rostul lor nu e să rezolve probleme reale, rostul lor e să-l facă pe Ţiriac să dea bine pe sticlă, în contrast cu incapabilii din instituţii. Să faci statul român să pară prost, pe lîngă faptul că e sărac, reprezintă o manevră foarte lesnicioasă. Lui Ţiriac îi reuşeşte de fiecare dată. Şi-a fasonat un personaj: e tipul care ar face şi ar drege, dar îl împiedică autorităţile.

Statul român e de vină pentru că Ţiriac nu trece la treabă şi nu-i dă drumul cu investiţiile. Ar fi construit un patinoar de cinci stele în locul bătrînului Flamaropol, dacă Primăria Bucureşti avea bunul simţ să-i doneze terenul: „Vă garantez eu, din ziua în care îmi dă primăria terenul, în 60 de zile patinoarul e gata!”.

Nu neapărat profitul îl mînă pe Ţiriac în încleştările titanice cu sistemul debil. Are aceeaşi miză ca profeţii de la birtul din Las Fierbinţi. Vrea să poată vorbi la nesfîrşit despre valoarea lui, în comparaţie cu guvernanţii agramaţi. Cîte ar face şi ar drege Ţiriac în România, dacă ar primi terenul gratis! Bună şi ţara asta la ceva, dacă nu la construit patinoare, atunci la pardosit imagini de succes!