Promovarea de uz casnic

Licenţa pentru CS U Craiova se reduce la o problemă de familie, pasată de soţia de la Licenţiere către soţul de la Disciplină

Comisia de Disciplină se va pronunţa astăzi asupra dreptului CS U Craiova de a evolua în Liga […]

Licenţa pentru CS U Craiova se reduce la o problemă de familie, pasată de soţia de la Licenţiere către soţul de la Disciplină

Comisia de Disciplină se va pronunţa astăzi asupra dreptului CS U Craiova de a evolua în Liga 1. Clubul înfiinţat de Primăria din Bănie a primit licenţa de la Comisia de Licenţiere. CSM Rîmnicu Vîlcea şi ASA Tîrgu Mureş contestă promovarea oltenilor, pe motiv de încălcare a articolului 54, din Regulamentul de Licenţiere.

Astea sînt faptele. CS U Craiova nu întruneşte cei trei ani de afiliere necesari promovării într-un eşalon superior. Şi totuşi nu se cramponează de penuria de istorie. A schimbat antrenorul, a început să schimbe şi lotul. Se pregăteşte serios de prima scenă a fotbalului românesc. Cu cîteva zile înainte de a se consacra Mondialului brazilian, TVR transmitea un amical al CS U Craiova, spre încîntarea maselor.

De unde atîta linişte? Oamenii ăştia care mizează pe o epidemie de orbul găinilor la Comisiile federale trebuie să aibă motivele lor. Comisia de Licenţiere a zis da, „sînt îndeplinite cerinţele minime ale criteriilor de licenţiere etc”. Mingea a ţopăit optimist pînă la Comisia de Disciplină. E o situaţie inversă faţă de situaţia dinaintea sezonului 2009-2010. Iată de ce: atunci experţii domnului Duru i-au refuzat Universităţii Craiova licenţa din obscure pricini de rudenie. Vicepreşedintele Comisiei de Licenţiere, Alina Marin, s-a abţinut de la vot, pentru că soţul ei, Daniel Cernat Marin, este şef la Disciplină.

„Soţul dînsei (…) l-a sancţionat în mai multe rînduri pe domnul Adrian Mititelu, deci ar putea fi pusă la îndoială credibilitatea deciziei comisiei”, a explicat doct Federaţia, într-un comunicat. Universitatea a obţinut licenţa după ce a făcut apel.

Prin urmare, dacă „soţul dînsei” sancţionează un club, „soţia dînsului” se abţine de la vot. De data asta, în cazul licenţei CS U, „soţia dînsului” a decis în favoarea unui club, rămîne de văzut dacă „soţul dînsei” se va conforma sau se va abţine, pudic, de la vot. Îşi va contrazice sau nu soţia? Iată întrebarea! Îţi stă mintea-n loc cînd îţi dai seama de ce depinde mărirea şi decăderea cluburilor.

O simplă ceartă între soţi s-ar lăsa cu retrogradaţi, penalizaţi şi răniţi pe tot terenul, că spartul farfuriilor nu mai e la modă. Dreptatea pentru Craiova, respectarea regulamentelor,promisiunile electorale ale primarului din Bănie, integritatea fotbaluluiromânesc – toate astea sînt reduse la o chestiune domestică, la menajul dintre Licenţiere şi Disciplină.

Nici nu se pune întrebarea dacă locuitorii din Craiova merită sau nu o echipă de fotbal în primul eşalon. Merită. Mai departe, se desfăşoară confuzia şi jocul de oglinzi. Alţii au decis în locul lor ce echipă anume merită, pe cine trebuie să susţină, pe cine să aplaude. Comisiile federale nu fac decît să legitimeze o tentativă de manipulare colectivă.
Iar comisiile astea sînt instanţele compromisului şi, prin forţa împrejurărilor, modestele unelte ale destinului.

Foarte modeste, absurd de modeste. Licenţierea este condusă de Viorel Duru, un fel de verigă slabă în lanţul care leagă cluburile româneşti şi TAS. Iar Disciplina, care are misiunea să dea pe brazdă articolul 54, are în componenţă doi veterani trecuţi de 70 de ani, un colonel în rezervă, un avocat şi o secretară. Şeful e un fost profesor de sport, avocat şi „soţul dînsei”. A judecat Cazul Bricheta, Cazul Valiza şi, acum, Cazul Licenţa. A dat, într-adevăr, multe decizii defavorabile Universităţii Craiova şi conducerii ei, „i-a amendat pînă la tăcere”, cum exclama un federal.

Dar credibilitatea lui e mai presus de orice îndoială, cum altfel?, e din categoria „mă jur pe Biblie”. În schimb, credibilitatea „soţiei dînsului” ar putea fi temporar afectată, dacă „soţul dînsei” va jura că nu ştia de existenţa articolului 54.