„Naţionala” în capcana trecutului

După ce a văzut Grecia umilită la CM, Piţurcă s-a convins că am ratat barajul din vina arbitrilor

Victor Piţurcă a prins din zbor refrenul cu greşelile de arbitraj puse în coasta marilor echipe. Aşa a relansat, după cîteva luni […]

După ce a văzut Grecia umilită la CM, Piţurcă s-a convins că am ratat barajul din vina arbitrilor

Victor Piţurcă a prins din zbor refrenul cu greşelile de arbitraj puse în coasta marilor echipe. Aşa a relansat, după cîteva luni de gestaţie a capodoperei, explicaţia lui preferată pentru absenţa României de la turneul final. N-a sunat destul de convingător după barajul cu Grecia. Aşa că a aşteptat răbdător ca adversarii să-şi frîngă gîtul fără elan în primul meci din grupe, 0-3 cu amicii noştri, columbienii. „Poate dacă nu erau acele greşeli de arbitraj am fi mers şi noi la Mondial!”. Zise antrenorul „naţionalei” care tocmai a pierdut la pas un amical şi a cîştigat experienţa vieţii în faţa Algeriei.

Într-adevăr, arbitrajul n-a fost perfect, nici pe departe, la barajul cu elenii. Dar nu arbitrajul poartă întreaga vină pentru scorurile de 1-3 în deplasare şi 1-1 pe teren propriu. „Asta e, Grecia ne-a bătut şi ei joacă astăzi acolo. Mă simt frustrat”, a mărturisit selecţionerul, la Dolce Sport. Ei joacă astăzi acolo, dar pe post de buni încasatori.

Dacă ar fi să ne luăm după ce scria Piţurcă în raportul de activitate prezentat FRF, Grecia e o putere redutabilă în fotbalul mondial, „o echipă experimentată”, „cu un antrenor portughez valoros”, „grecii se apărau în majoritatea timpului atrăgînd adversarul în capcana jocului ofensiv, surprinzîndu-i ulterior pe contraatac”. Dacă ştiau columbienii cu cine au de-a face, ar fi evitat „capcana jocului ofensiv” şi ar fi aşteptat prudent să fie surprinşi că nu s-a retras Karagounis.

Din motive numai de el ştiute, selecţionerul a descris Grecia ca fiind „extrem de altruistă”. „Trebuie să recunosc că şi valoarea adversarului a făcut diferenţa”, preciza el în raport. Eşecul României era pus pe seama „greşelilor personale ale jucătorilor”, a arbitrajului „total potrivnic” şi, la modul eventual, pe seama tacticii: „Poate că şi eu am greşit din punct de vedere tactic, exercitînd un pressing foarte avansat, cînd se impunea un joc de aşteptare, de hărţuială, pentru a putea dezvolta contraatacuri cînd intram în posesia mingii”. Cînd au citit asta federalii, probabil s-au simţit frustraţi că nu înţeleg nimic din aceste strategii de după război. Ca să-i batem pe greci, trebuia să jucăm la fel ca ei, cu armele lor. Ei aşteaptă, noi aşteptăm, cine cască primul stă acasă, cam aşa, nu?

Ei bine, dacă regretăm că n-am hărţuit Grecia, ca să ajungem la Mondial, înseamnă că am ajuns prea departe cu regretele, am trecut graniţa spre ţara ridicolului. În „altruismul” ei, Grecia ne-a dat patru goluri, deşi pînă şi Piţurcă nota în raport că Grecia e faimoasă pentru victoriile la scor minim. Nouă ne-a dat patru, apoi a încasat trei de la Columbia. Se pare că valoarea grecilor, pe care o ridica în slăvi Piţurcă, nu face diferenţa de fiecare dată.

„Tricolorii” n-au de ce să se simtă frustraţi că nu se află la acest turneu final. Ar trebui să se simtă, dimpotrivă, uşuraţi. Bine că grecii mai fac daruri. Uite cum şi-au pus, altruiştii de ei, obrazul şi sciaticul la bătaie în locul nostru.

Selecţionerul a căzut în capcana timpului şi, în funcţie de ce fac grecii în Brazilia, îşi imaginează diferite variante de trecut. Că în materie de viitor, se ştie, cît rămîne el la „naţională”, nu există decît o singură variantă, cea în care valoarea algerienilor face diferenţa. Trecutul „naţionalei”, însă, se schimbă mereu, de aceea şi Generaţia de Aur străluceşte mai tare acum decît acum 20 de ani. Aşadar, dacă echipa lui Fernando Santos ar fi cîştigat în faţa columbienilor, Piţurcă ar fi comentat: „V-am spus că Grecia nu e un adversar accesibil!”. Dacă era remiză, ar fi lăudat „experienţa” străveche a grecilor la întins capcane troienilor.

Se cheamă că eşti frustrat cînd eşti privat de un bun care ţi se cuvine sau de un drept legitim. Oare cred şi fanii că era dreptul legitim al „tricolorilor” să se afle la Mondialul brazilian, în locul grecilor? Poate că da, poate că nu. De suferit, oricum, suferă tot microbistul care n-are echipă acolo.

Ca să mai punem nişte zahăr pe rană, să ne imaginăm cum ar fi plănuit Piţurcă „un joc de aşteptare, de hărţuială” în faţa Columbiei. Cam ce-au plănuit şi grecii, de altfel. După meci, selecţionerul ne-ar fi explicat motivele înfrîngerii cu 1-7: „Puteam dezvolta contraatacuri dacă intram şi noi în posesia mingii! Dar arbitrul japonez ne-a fost total potrivnic!”.