Cel mai sabotat dintre pămînteni

Marius Stan regretă că l-a recomandat pe Dan Adamescu la Oţelul. Cine-ar fi crezut că membrii Consiliului de Administraţie vor fi de acord cu propunerea lui?

„Trebuie să le transmit persoanelor care formează Consiliul de Administraţie al Oţelul Galaţi că […]

Marius Stan regretă că l-a recomandat pe Dan Adamescu la Oţelul. Cine-ar fi crezut că membrii Consiliului de Administraţie vor fi de acord cu propunerea lui?

„Trebuie să le transmit persoanelor care formează Consiliul de Administraţie al Oţelul Galaţi că acest club va fi privatizat cu adevărat, că va fi preluat de investitori hotărîţi să dezvolte clubul, nu să-i pună piedici, aşa cum au făcut ei în ultimul an!”. Marius Stan spune că regretă aceste vorbe. Regretă şi faptul că s-a lăsat „păcălit” să pună Oţelul în braţele omului de afaceri Dan Adamescu.

Din 2005 deţinea Marius Stan funcţia de director general la Oţelul. Timp de 7 (şapte!) ani, a pledat teza neputinţei, a sabotajului din interior, a celor care îi „pun piedici” în Consiliul de Administraţie. E un exerciţiu folositor, de altfel, pentru cineva care aspiră la postul de primar.

În perioada în care era conducător de club, Marius Stan a îmbinat utilul cu politicul. A tot testat doctrinele şi partidele pînă a nimerit locul potrivit, pe lista potrivită. La alegerile din iunie 2012, a candidat la postul de primar al Galaţiului pe listele alianţei USL. A avut drept principal rival „o clonă”, cum i-au numit ziarele pe candidaţii aşa-zis independenţi, înscrişi în cursă pentru a mima bătălia electorală. Spre deosebire de 2008, drumul lui Stan către postul de primar a fost lin şi pavat cu satin.

După ce a cîştigat Primăria, fostul şef al Oţelului a constatat cu stupoare că îl sabotează şi îi pun piedici colegii de partid, din PNL. S-a apropiat, aşadar, de alt membru al alianţei, PSD. Virajul lui Stan de la dreapta la stînga ar fi început încă dinainte de alegeri. Presa locală din Galaţi a scris despre o întîlnire între Stan, Adamescu şi liderul PSD Viorel Hrebenciuc. Stan ar fi fost interesat de primărie, Adamescu – de banii de la Oţelul, iar Hrebenciuc – de afacerile din media ale lui Adamescu. Se apropia campania, înfloreau jocurile şi speculaţiile.

La această reuniune s-ar fi pus la cale vînzarea Oţelului. Fiecare se pare că a obţinut ce-a vrut din acest inedit „menaj a trois”. Conform rechizitoriului procurorilor DNA, Oţelul avea un profit de 27 miliarde de lei vechi în momentul în care a intrat ilegal în insolvenţă. Schema prin care au fost manevraţi banii echipei e încîlcită ca o pădure de mangrove. Implică firme de asigurări, administratori judiciari, avocaţi şi magistraţi. Ne aflăm la decenii distanţă de simplitatea de geniu a traficului cu „folcloriste”. Fotbalul nostru a intrat în pas cu vremurile.

După vînzarea Oţelului, parafată în septembrie 2012, la trei luni după alegerile locale, noul primar al Galaţiului a avut repetate accese de panică: „Am tras nenumărate semnale de alarmă!”. Asta-i adevărat. Şi nu doar atît. A încercat din timp să arunce un năvod de suspiciuni peste membrii Consiliului de Administraţie. Ei au fost cei care, susţine Stan, au blocat conturile echipei şi accesul la banii de la UEFA pînă la preluarea clubului către firmele lui Adamescu.

Dacă Oţelul „putea să trăiască fără probleme doi ani cu banii pe care i- am lăsat în conturi”, cum se lăuda preşedintele-primar, vînzarea clubului nu era o urgenţă. Starea de criză a fost simulată de conducătorii clubului. Deşi probabil s-a străduit, Consiliul de Administraţie n-a izbutit să identifice nici un potenţial salvator. Tot Marius Stan l-a scos, galant, din impas, de dragul răfuielilor trecute, aducîndu-l pe Adamescu. Pentru ca apoi să constate că, de fapt, Consiliul de Administraţie şi Adamescu erau mînă în mînă. Împreună au pus piedici şi au sabotat clubul. Numai lui Marius Stan, singura uşă de biserică din fotbal ajunsă politician sau viceversa, i se putea întîmpla aşa ghinion!

Acum primarul din Galaţi regretă că l-a recomandat pe Adamescu la Oţelul: „M-am gîndit că dacă nici într-un miliardar din fruntea Topului 300 nu poţi să ai încredere, atunci în cine?”. Cum în cine? În judecători.