Operațiunea “Amendă în deșert”

Dramă în fotbalul european: investitorii arabi nu mai au voie să arunce cu bani.

Fair-play-ul financiar impus de UEFA, cel care le dă atîtea mustrări de conștiință federalilor de la București, se află în fața primei probe de foc. “L’Equipe” […]

Dramă în fotbalul european: investitorii arabi nu mai au voie să arunce cu bani.

Fair-play-ul financiar impus de UEFA, cel care le dă atîtea mustrări de conștiință federalilor de la București, se află în fața primei probe de foc. “L’Equipe” a dat prima știrea “pe surse”. Fără să mai aștepte confirmări oficiale, știrea s-a întins ca o nervură de gheață în lumea fotbalului european. Manchester City și PSG, campioanele din Franța și Anglia, au fost amendate cu cîte 60 de milioane de euro de căciulă (mai precis, de turban), pentru că au cheltuit prea mult. O amendă mai mare decît bugetele din Liga 1 la un loc are de ce să înfioreze!

Ceea ce n-a reușit statul francez, care amînă taxarea cu 75 la sută a salariilor mari din Ligue 1, a reușit suprastatul de la Nyon. S-ar zice că UEFA e mai de stînga decît stînga la putere de la Paris. Doar că fair-play-ul financiar (sau, dacă vreți, bunul simț economic) atinge deopotrivă și bogații, și săracii din fotbal. Unii sînt pedepsiți pentru cheltuieli prea mari, alții – pentru cheltuieli prea mici. Liga 1 se află la extrema unde City și PSG jonglează cu petrodolarii. Noi jonglăm cu El Zorab.

În cazul celor două favorite ale sultanilor, nu e vorba doar de amenzi în bani, ci și de înghețarea salariilor și de limitarea numărului de jucători în cupele europene, de la 25 la 21. Cîtă vreme unul dintre cei rămași pe listă e Ibrahimovici, nu e mare pierdere. Între timp, clubul parizian a ajuns la o înțelegere cu forul european și a obținut eșalonarea amenzii pe trei ani. Manchester City, în schimb, amenință că va reclama UEFA la UE, pentru încălcarea legilor antitrust. Da, da, chiar așa! Șeicii din Qatar își permit avocații ăia capabili să demonstreze că UEFA a abuzat de poziția dominantă pe piață și a lovit în sărmanii antreprenori qatarieni exact acolo unde nu-i doare, adică la portofel.

Regula forte a fair-play-ului financiar ar suna cam așa: un club de fotbal nu are voie să cheltuiască mai mult decît cîștigă. E valabil și pentru cluburile conectate la sonda de petrol, și, la capătul celălalt al paradoxului, e valabil și pentru abonatele autohtone la bani publici. În afaceri, să consumi mai mult decît produci înseamnă faliment. În fotbal, e o modalitate de a trișa. Să ai la dispoziție o sursă practic nelimitată de bani e ca și cum ai avea în mînecă nu un as, ci o fabrică de ași.

Dacă Manchester City ar fi o echipă de jocuri de noroc, patronii arabi ar înțelege mai repede unde bate UEFA cu standardele ei stînjenitoare. Nu poți să vii la cazino cu sacul de fise de-acasă, nu? Dar, pentru că e o echipă de fotbal, City se plînge că UEFA îi restricționează libertatea de mișcare pe piața fotbalului. Dacă se mișca și mai liber, în ritmul ăsta, ajungea să cumpere forul european, cu tot cu departamentul contabil.

UEFA încearcă să demonstreze că nu protejează marile cluburi. Deocamdată, se arată fermă în pedepsirea marilor cheltuitori. E și ăsta un pas. Expert în chilipiruri, Arsene Wenger crede că City și PSG trebuiau excluse direct din competițiile UEFA și că amenzile sînt nisip în ochi, “prea subtile”. “Omul de pe stradă nu înțelege ce-i ăla fair-play financiar. Nici eu nu înțeleg prea bine, deși sînt din fotbal”, a spus managerul lui Arsenal. “Dacă toate cluburile ar avea la start un buget de 100 de milioane de lire, atunci da, ar fi o competiție corectă!”, a socotit el.

La noi, în campionat, pentru o competiție corectă, ar trebui ca toate cluburile să fie susținute de stat. Sau să nu fie susținute deloc. Ceea ce e puțin probabil. Cît despre amenzi monstruoase, nu e cazul să ne panicăm. Pe noi ne exclud direct, fără subtilități, să-i închidă gura lui Wenger.