Prinţul plătit cît un rege

Paradoxurile unui fotbal sărac: Steaua îi plăteşte lui Cristea peste 2000 de euro pentru minutul jucat în Ligă Adrian Cristea a izbutit unul dintre cele mai scumpe goluri din istoria recentă a Stelei. Un gol de 180.000 de euro în […]

Paradoxurile unui fotbal sărac: Steaua îi plăteşte lui Cristea peste 2000 de euro pentru minutul jucat în Ligă

Adrian Cristea a izbutit unul dintre cele mai scumpe goluri din istoria recentă a Stelei. Un gol de 180.000 de euro în buget. Practic, plecarea lui din Ghencea a fost stabilită din ianuarie, după cinci luni, 12 meciuri, un gol, un asist. LPF a acceptat zilele acestea cererea jucătorului de a fi declarat liber de contract. Iar Steaua trebuie să-i achite 60.000 de euro din salariu şi 120.000 de euro, pentru 51 de minute jucate în Liga Campionilor. 2.352 de euro minutul! Ăsta da, tarif de lux! Bine că s-a ţinut de repertoriu, doar s-a plimbat pe teren, n-a făcut şi dedicaţii!

Nu e şocant că Prinţul îşi respectă porecla şi încasează în 60 de secunde cît un medic din România în jumătate de an, după calculele colegilor mei. E şocantă şi comparaţia la scara fotbalului: minutul lui Adrian Cristea e la fel de scump ca minutul pe teren al lui Cristiano Ronaldo, înaintea prelungirii contractului cu Real. Ne întrecem cu bogaţii Europei şi habar n-avem!

S-ar spune că legea compensaţiei funcţionează în fotbalul nostru: la cîte cluburi îşi plătesc prost sau deloc jucătorii, apare cîte un caz Cristea să echilibreze balanţa contabilă. Jucătorul n-a dat lovitura financiară doar la Steaua. De cînd a plecat de la Iaşi, cariera lui a devenit o şaradă între impresari, şefii de cluburi şi antrenori. La Dinamo a înscris un gol la şase meciuri, pentru un salariu de 75.000 de euro pe sezon. Atît avea cînd a ajuns la „U” Cluj, pentru un salariu dublu şi un randament bunicel, de un gol la patru meciuri. De la Cluj a ajuns la Petrolul, o dată cu lotul adus de Florian Walter. La Ploieşti a încasat 20.000 de euro pe lună şi a înscris 1 gol în 15 meciuri. A fost împrumutat la Standard, la recomandarea lui Mircea Rednic. Opt meciuri, zero goluri şi o dezamăgire de 18.000 de euro pe lună. Belgienii au păţit-o, aşadar, chiar mai jenant decît Steaua.

Cristea s-a întors la Petrolul, pentru a fi dat afară, după Supercupă. N-a stat mult pe tuşă, a ajuns în august la roş-albaştri. N-a ajuns oricum, a ajuns în calitate de cel mai bine plătit jucător. „El pînă acum n-a fost fotbalist, acum o să fie, că vine la Steaua. Poate să ajungă şi la ««naţională»»”, profeţea entuziast Valeriu Răchită, fost manager la Petrolul.

N-a fost să fie. Şi are 30 de ani. Evident, lui Adrian Cristea îi lipseşte motivaţia financiară să se facă fotbalist. O dată implementat în sistem, nici nu trebuie să intre pe teren. E suficient să semneze contractele. Cunoscătorii de fotbal îl vor recunoaşte şi pe mai departe, pînă cînd se va lăsa de semnat şi se va apuca de cîntat pentru sultanul din Brunei.
Nu atît banii care se văd, cît banii care nu se văd justifică norocul lui Cristea în afaceri. Există şi alţi cîştigători, în afară de jucător. De exemplu, impresarul lui, care este rudă prin alianţă cu antrenorul Stelei. Să spunem că belgienii s-au lăsat convinşi de cuvîntul lui Rednic şi de participarea mijlocaşului la Euro 2008. Dar Steaua n-are nici o scuză, nici o circumstanţă atentuantă, în afara unei eclipse totale de discernămînt. De ce s-ar grăbi o echipă care vizează primăveri europene să transfere un jucător la care rivalii la titlu au renunţat cu amîndouă mîinile?

Din fericire pentru moralul trupei, astfel de manevre inspirate nu se petrec prea des, să nu bată la ochi. De două-trei ori pe sezon, Steaua plăteşte tribut unor monarhi cu agent. Preferă să cumpere refuzaţi la export şi la import, în loc să crească juniori. Conducerea roş-albaştrilor nu se poate plînge acum că a fost jefuită de Cristea sau persecutată de LPF. Alegerile proaste se plătesc.