Peste tot, în junglă

Rapid a scăpat de datorii, mai are de trecut doar de bezna de la LPF şi FRF

După ce Tribunalul Bucureşti a aprobat planul de reorganizare, pentru Rapid începe cu adevărat greul. Actualii proprietari ai clubului au relansat căutarea de […]

Rapid a scăpat de datorii, mai are de trecut doar de bezna de la LPF şi FRF

După ce Tribunalul Bucureşti a aprobat planul de reorganizare, pentru Rapid începe cu adevărat greul. Actualii proprietari ai clubului au relansat căutarea de investitori din lumea capitalului. Se rostesc nume mai mult sau mai puţin plauzibile, se zvonesc sume rezonabile. De la datorii de 26,7 milioane de euro, s-a ajuns la aproximativ 132.600 de euro, pe care clubul trebuie să-i achite în trei ani. Mai mult de atît, ce să facă şi tribunalul?

În termeni economici, Rapid beneficiază, aşadar, de o mică minune a iertării birocratice. Şi totuşi salvatorii ezită să se arate. Acum nu mai aşteaptă decizia instanţei, pîndesc mişcările browniene de la LPF şi  FRF. Oricît de atractiv ar fi planul de reorganizare, îi ia faţa bezna de la orizont. Ca afacere, fotbalul nostru a intrat într-un soi de carantină. S-a izbit de pragul crunt al realităţii şi e pe cale să afle, după ani de prosperitate iluzorie, care este adevărata lui valoare de piaţă. Iar Liga şi Federaţia insistă să ne arate şi adevăratul lui caracter, profund duplicitar. Afaceriştii serioşi oricum nu se călcau pe picioare să intre în fotbalul românesc. Cu atît mai puţin se vor înghesui să bage bani în nisipuri mişcătoare. Nici n-apucă să păşească bine în fenomen şi se trezesc că Federaţia şi Liga le trag regulamentul de sub picioare.

Jocurile nu se fac pentru investitorii privaţi, se fac pentru cluburi cu buget garantat de primării şi de consilii locale. Liga cere UEFA suspendarea procesului de licenţiere pentru un an, Federaţia propune schimbarea criteriilor de licenţiere. Se glumeşte iresponsabil, dar nu involuntar despre mutarea comisiilor. Se poate glumi despre orice, glumitul e gratis, dacă nu eşti cotat la bursă.

Acum cîteva luni, Iorgulescu promitea „atragerea de sponsori şi de fonduri europene”, „facilităţi fiscale pentru cluburi”. N-a izbutit decît să arunce în aer o sursă sigură de venit: televizarea meciurilor. Conform actualelor contracte pentru drepturi TV, nou-promovatele încasau în jur de 1 milion de euro pe sezon. Bani mari pentru echipele mici. Bani buni pentru un club sufocat de datorii şi datornici ca Rapid.

Nu mai e cazul. LPF a transformat afacerea drepturilor într-o telenovelă cu firme-fantomă şi patroni din umbră. Dacă trece în Liga 1 şi dacă primeşte licenţa volatilă, clubul din Giuleşti nu poate miza nici pe banii dela televiziuni, nici pe vizibilitatea care aduce sponsori pe tricouri şi pe marginea terenului. Nu se ştie cît şi cînd se va vedea la TV din campionatul nostru.
Tribunalul milei i-a deschis iar porţile Rapidului, dar LPF şi FRF au grijă să le pună piedică şeicilor virtuali care dau năvală în Giuleşti. Tot ce aveau de făcut cele două instituiţii era să păstreze o brumă de coerenţă. Să bată în cuie măcar cîteva reguli, nu să proclame că totul negociabil la mica sau marea înţelegere. Că nu sîntem peste tot în junglă.