Săracii băieţi ai Bătrînei Doamne
Dacă fotbaliştii nu s-ar accidenta, pe ce-ar mai cheltui banii finanţatorii din Liga a 2-a? Pe salarii?
Fotbalistul Adrian Zaluschi, de la UTA, a suferit, sîmbătă, o triplă fractură craniană în timpul meciului cu Gloria Bistriţa. Duminică dimineaţă, a fost […]
Dacă fotbaliştii nu s-ar accidenta, pe ce-ar mai cheltui banii finanţatorii din Liga a 2-a? Pe salarii?
Fotbalistul Adrian Zaluschi, de la UTA, a suferit, sîmbătă, o triplă fractură craniană în timpul meciului cu Gloria Bistriţa. Duminică dimineaţă, a fost operat la Cluj. Este genul de accidentare în urma căreia te alegi cu o cască, din acelea consacrate de Petr Cech sau de Chivu.
Zaluschi a trecut la un pas de scaunul cu rotile. La rîndul lui, patronul controversat al echipei din Arad, Adrian Marţian, a trecut la un pas de celebritate. A apărut la ştirile de seară, în rol de filantrop: „Pot să vă spun că mă voi ocupa în continuare ca jucătorului să nu-i lipsească nimic, aşa cum am făcut-o din prima clipă cînd a fost transportat la spital!”. Domnul Marţian nu spune că, pînă în clipa cînd Zaluschi s-a accidentat, avea alte preocupări.
Presa locală relatează că finanţatorul i-a încurajat la vestiare pe fotbalişti cu nemuritoarea dilemă: „Cînd să vă dau salariul, acum sau după meci?”. Domnul Marţian se înscrie în categoria conducătorilor care nu plătesc decît performanţele. Aşa că a plebiscitat el cu el însuşi să-i plătească pe fotbalişti după meci. Nu vă imaginaţi că era vorba despre salariul la zi. Nici chiar aşa! Sîntem în Liga a 2-a. Era vorba despre primul salariu pe anul ăsta.
Situaţia financiară de la UTA a ajuns într-o zonă stupefiantă a bătăii de joc. Accidentarea lui Zaluschi a scos la iveală încă un aspect dezarmant al condiţiei de fotbalist în România. Angajatorul Marţian sau care-o fi numele lui în acte n-a plătit nici asigurările medicale ale jucătorilor. În Liga a 2-a, unde, prin tradiţie, se joacă mai dur, să intri pe teren fără asigurare medicală, fără asiguare de nici un fel presupune un curaj vecin cu inconştienţa. Ce se întîmpla dacă Zaluschi ar fi ajuns în scaunul cu rotile? Mai rămînea finanţatorul alături de el?
Suporterii arădeni au făcut repede o chetă, pentru a plăti operaţia, medicamentele şi spitalizarea fotbalistului, „săracul băiat”, cum l-a numit un şef de galerie. Frumos şi omenos din partea lor, au strîns rîndurile la greu. Dar nu e normal ca fotbaliştii să rişte să devină cazuri sociale, de cîte ori intră pe teren. Sigur că asigurările medicale de stat nu înseamnă o fericire. Tot trebuie să plăteşti, pe lîngă, anestezicul, anestezistul, aţa chirurgicală, substanţa de contrast, reţeta gratuită şi altele.
„Săracii băieţi” de la UTA ar putea să-şi facă rost de asigurări private, dacă ar primi salariu din cînd în cînd. Sau ar putea să plece la altă echipă, unde vor da peste un alt Marţian, care plăteşte la fel, doar performanţele cu capul spart. În Liga 1, situaţia nu se înfăţişează cu mult mai civilizată. Din 2010, asigurările medicale nu mai sînt obligatorii. Sindicatele fotbaliştilor (avem aşa ceva, dacă vă vine să credeţi!) elaborează la pas un proiect care să-i oblige pe patronii din primul eşalon să-şi asigure medical fotbaliştii. Dar planul se află într-un stadiu avansat de ideal intangibil, că doar nu sîntem în Franţa să ne pierdem timpul cu greve.
Liga Profesionistă de Fotbal nu numai că nu susţine aşa o idee revoluţionară, cum ar fi asigurarea medicală pentru „săracii băieţi”, dar intenţionează să le dea patronilor mînă liberă de stăpîni de sclavi. LPF vrea să suspende procesul de licenţiere un an, doi, cîţi o fi nevoie. Adică şefii de cluburi nu vor fi obligaţi să plătească nici asigurările medicale, nici salariile fotbaliştilor. Fireşte, în funcţie de dispoziţia sufletească, finanţatorii au dreptul să apară la TV, în poză de magnat al bunăvoinţei.
În Liga a 2-a, condiţia fotbaliştilor se apropie de cea a muncitorilor la negru. E revoltător, dar, tipic mioritic, nu se revoltă nimeni. Dacă nu-i pasă Federaţiei, Ligii, sindicatelor, atunci autorităţile ar trebui să se intereseze, aşa, de control, din ce pungi sînt plătiţi jucătorii de la UTA. Sau, mai ştii?, n-or fi plătiţi deloc. Primesc ocazional pomană, în caz de triplă fractură craniană şi placă de titan. Că de respect, ce pretenţii să ai? Pînă nu va fi plimbat un fotbalist cu ambulanţa din spital în spital şi apoi lăsat pe trotuar, să se coase singur, ca Rambo, nu se va cutremura nici o coardă sensibilă din forurile de resort.