Dintele magnatului

Deşi a avut mai mult de scotocit ca de obicei, Ţiriac a descoperit nodul în papură din jocul Simonei Halep.

Numai un spirit practic ca Ion Ţiriac ne putea aduce pe toţi cu picioarele pe pămînt. „Nu o numesc fenomenul […]

Deşi a avut mai mult de scotocit ca de obicei, Ţiriac a descoperit nodul în papură din jocul Simonei Halep.

Numai un spirit practic ca Ion Ţiriac ne putea aduce pe toţi cu picioarele pe pămînt. „Nu o numesc fenomenul tenisului mondial pe Simona Halep. E o foarte bună jucătoare de tenis, stă mai bine în teren decît anul trecut!”, a spus magnatul, la o conferinţă de presă. Nici nu ne aşteptam ca fostul finalist de Cupa Davis să-şi iasă din fire, să se entuziasmeze şi să se bucure sincer de „fenomen”.

Trebuie să citim întotdeauna printre rînduri declaraţiile lui Ţiriac şi ale fostului său partener de dublu, Ilie Năstase, în legătură cu Halep. Oricît de isteţ disimulat, se află acolo un dinte împotrivă. Chiar dacă nu recunosc direct, cei doi îşi simt ameninţat privilegiul exclusiv de a fi glorii ale a tenisului românesc. Dacă mai apare vreun alt candidat, alt finalist de Grand Slam, un chip nou care să atragă atenţia, cine îşi va mai aminti de trofeele pierdute acum o sută, două de ani?
E o slăbiciune omenească, nimic deliberat. Ţiriac ne atrage atenţia că tenisul de azi nu mai e acelaşi sport de acum patruzeci de ani. Ei jucau altceva, acum se joacă „ping-pong”. Apoi comentează cu prudenţă prăpăstioasă jocul „domnişoarei Halep”:  „Ea poate creşte numai compensînd ceea ce îi lipseşte!”. Ce îi lipseşte? Ţiriac a descoperit nodul în papură şi tot Ţiriac îl dezleagă, tacticos, savurînd momentul de triumf.

Pentru că jocul Simonei Halep nu e foarte ofertant în materie de critici, magnatul îi ia la rost pe oamenii din jurul jucătoarei. „Ar trebui să aibă pe lîngă ea pe cineva care să ştie mai mult tenis decît ea şi să o aşeze fără să îşi schimbe poziţia din teren, cînd situaţia devine grea!”. N-a fost uşor, a căutat ceva, dar vedeţi că pînă la urmă a găsit? Antrenorul e problema. Halep este pregătită, în acest moment, de belgianul Wim Fissette, fostul antrenor al lui Kim Clijsters. Nu e destul de bun, în opinia lui Ţiriac. Nu ştie suficient de mult tenis. Ştie exact cît să-i asigure elevei sale un salt pînă pe locul 5 din topul WTA. Dar asta nu pare să-l convingă pe Ţiriac.

Cu fiecare lovitură de rachetă a Simonei Halep, i se zdruncină monopolul asupra performanţelor româneşti în tenis. După trei finale de Cupa Davis şi toate pierdute, perechea Năstase – Ţiriac şi-a asigurat loja în istoria acestui sport. De ce încă mai simt nevoia s-o apere cu ghearele şi colţii? Ca un făcut, în urma lor n-a mai apărut nimic notabil. Nici un „fenomen”, cum ţine să se asigure Ţiriac. Echipa masculină de Cupa Davis se zbate undeva între grupa mondială şi grupa euro-africană. Ţiriac şi-a făcut un nume ca manager de jucători, apoi ca manager de turnee, dar implicarea lui în tenisul românesc a rămas la nivelul comentariului exigent de pe margine. Uneori, a apărut ca sponsor sau consultant al Federaţiei, în etapele de Cupa Davis. Dar, de fiecare dată, a încheiat prin a fi dezamăgit de disponibilitatea autorităţilor de a investi în tenis. „Cu 200.000 de euro de la Guvern, eu nu pot să fac nici măcar un closet la turneul de la Madrid!”, spunea acum cîţiva ani.

N-a lansat în tenis nici un talent românesc la început de drum. Pînă şi mistreţilor de la Balc le-a arătat mai multă atenţie decît jucătorilor de tenis din România. Dacă se întîmplă ca unul dintre sportivii români să ridice capul şi să iasă din rînd, Ţiriac găseşte prilej să-i amendeze îndrăzneala. Să-şi arate scepticismul superior, dublat de know how internaţional.
La turneul BRD Ţiriac Năstase Trophy de anul acesta, nici un român n-a prins direct tabloul principal. Nici un risc, aşadar, ca turneul să-şi schimbe, peste ani, numele în turneul Marius Copil Trophy. Cei doi semizei ai sportului alb pot sta liniştiţi. Pot chiar să se abţină de la cîrcoteli şi de la sfaturi otrăvite pe o perioadă nedeterminată. Detaşarea lor a dat roade. N-a crescut nimic după ei. Nimic care să se poziţioneze lucrativ în teren. Nu că nu s-au mai născut copii talentaţi în România, asta e foarte puţin probabil. S-au născut, dar n-au găsit prin preajmă binevoitori care să ştie mai mult tenis decît ei.