S-a enervat brandul de ţară
Ilie Năstase poate să bîrfească România în mod oficial: are titlul de „ambasador al turismului”
Temperamental cum îl ştim, Ilie Năstase s-a ambalat teribil, după anunţarea verdictului în Dosarul Transferurilor. Nu s-a mai înfuriat aşa de mult, de acum doi […]
Ilie Năstase poate să bîrfească România în mod oficial: are titlul de „ambasador al turismului”
Temperamental cum îl ştim, Ilie Năstase s-a ambalat teribil, după anunţarea verdictului în Dosarul Transferurilor. Nu s-a mai înfuriat aşa de mult, de acum doi ani, cînd, exasperat că nu-i iese jocul, i-a dat racheta unui copil de mingi la un meci demonstrativ. Ce zice acum fostul tenisman? „Mă gîndesc să plec din România, văzînd ce i s-a întîmplat lui Gică Popescu. Cea mai mare prostie pe care a făcut-o a fost să se întoarcă în ţară!”.
Supărarea trebuie să-i fi trecut repede lui Ilie Năstase, pentru că, a doua zi după verdict, n-a lipsit de la ceremonia de înmînare a paşapoartelor diplomatice. Cetăţeanul revoltat s-a dus la Ministerul de Externe, şi-a luat paşaportul de ambasador al turismului românesc, în cadrul programului „România promovată prin valori”. Să fim bine înţeleşi! Contrar entuziasmului cu care a onorat gala, Ilie Năstase n-are nevoie de actul ăla ca s-o şteargă englezeşte în Franţa. Unii au refuzat Nobelul în semn de protest, putea şi el să refuze, o dată-n viaţă, un onor, ca să atragă atenţia asupra cauzei lui Gică Popescu.
Dar n-a refuzat. În cadru festiv, fostul tenisman a declarat cu totul altceva decît dă de înţeles că-l frămîntă. A zis aşa: „Noi toţi ne identificăm cu ţara aceasta, într-un fel. Toţi ne-am născut aici, vrem să facem bine şi e un lucru frumos că s-au gîndit acum şi la noi”. Nu se contrazice, totuşi. Ilie Năstase pare să facă parte din categoria selectă a românilor care se identifică mai uşor cu patria-mamă de la distanţă, de la Paris, de la Monte Carlo, de la Marsilia.
Numai autorităţile române, sadice, se încăpăţînează să-i dea corvoada de a prezenta ţara într-o lumină ospitalieră. Alte atracţii turistice decît reverul şi bandana lui Năstase nu găsesc cu ochiul liber! De parcă ne-ar fi dispărut relieful peste noapte! Indiferent de culoarea politică, miniştrii sînt convinşi că Ilie Năstase trebuie plimbat la expoziţii mondiale, pozat lîngă frunză, lîngă rîu, lîngă ram, îndestulat cu distincţii. La ce bun? Omul, se vede clar, nu simte tentaţia să se prefacă şi să-şi vorbească ţara de bine. Şi se lasă domolit doar de un anumit gen de privilegii. Cum ar fi să primească gratuit baze sportive de la Guvern, ca să aibă unde construi cluburi de fiţe.
Din lipsă de imaginaţie, nu din lipsă de variante, toate branduirile şi rebranduirile de ţară se învîrt în jurul aceloraşi cîteva nume. Cum vine vorba de imaginea României în lume, cum scoatem tacîmurile de argint şi ramele cu Nadia, Hagi şi Ilie Năstase. Bine şi aşa. Multe dintre valorile noastre nu le cunoaştem nici noi, nu le cultivăm şi nu le promovăm aici în ţară, ce pretenţii să avem de la turiştii potenţiali din alte părţi?
Dintre toţi „ambasadorii turistici”, Ilie Năstase se distinge prin prostul obicei de a pune problemele lui personale mai presus de imaginea ţării. Cum are un deranj, cum îi căşunează pe România! E pană de curent la el în cartier, în Dorobanţi? „Asta-i o ţară normală?”, reacţionează Năstase. Cum o fi ea, cum n-o fi, e ţara pe care o promovează el. Dacă Guvernul şi-ar asuma un program care-şi propune să trimită cît mai mulţi turişti români peste graniţe, pentru o perioadă nedeterminată, da, Ilie Năstase ar fi ambasadorul ideal. Şi-ar justifica din plin locul în programul „Depopularea promovată prin valori”. Aşa, nu se potriveşte în peisajul butaforic.
De undeva, cineva trebuie să rupă cercul vicios. Ori Ilie Năstase renunţă la calitatea de ambasador turistic al ţării, ori ţara renunţă la serviciile lui de sabotaj. Suspansul a durat prea mult. De peste 24 de ani, o mare valoare a tenisului nostru ameninţă că părăseşte ţara. Nu pleacă, dar nici nu ne dezvăluie de ce rămîne. Minţile curioase vor să afle. Ce-l ţine pe loc?
Şi dacă el, atît de răsfăţat de autorităţi, se teme de persecuţii, ce-or fi crezînd milioanele de români care au plecat din ţară, fără să ne anunţe din timp?