Să-l facă selecţioner de onoare!

Noul şef al FRF s-a sucit după cîştigarea alegerilor. Iată de ce crede că „mergem înainte”, nu înapoi cu Piţurcă

În Japonia, există meseria de împingător de călători în metrou, „oshiya”. Un specialist, de preferinţă calm şi solid ca statură, […]

Noul şef al FRF s-a sucit după cîştigarea alegerilor. Iată de ce crede că „mergem înainte”, nu înapoi cu Piţurcă

În Japonia, există meseria de împingător de călători în metrou, „oshiya”. Un specialist, de preferinţă calm şi solid ca statură, aranjează ergonomic oamenii, astfel încît să încapă cît mai mulţi în vagoane. Aşa profesionist trebuia să-şi aducă noul preşedinte al FRF, ca să-şi poată îndesa şi el echipa în birourile deja aglomerate de la Casa Fotbalului.

Prima schimbare reuşită în glorie a fost înlocuirea lui Kassai cu Chivorchian. După vechea gardă, urmează, în pas adăugat, tot vechea gardă. A doua schimbare a fost, de fapt, o schimbare de plan. Victor Piţurcă a fost înlocuit cu Victor Piţurcă.  A treia schimbare – înlocuirea anunţată a lui Iordănescu – a izbutit doar pe jumătate. Fostul selecţioner va rămîne la FRF într-un post onorific.

În campanie, Burleanu s-a războit cu Mircea Sandu şi Kassai, „cuplul toxic”, a pus exclusiv în spinarea lor ratarea calificărilor. În legătură cu selecţionerul, a susţinut că demiterea lui nu merită banii. Dar, „dacă domnul Piţurcă ar vrea să plece de bună voie”, el ar fi de acord. Domnul Piţurcă nu e genul sensibil care pleacă de bună voie. E genul care insistă să fie păstrat de bună voie. „Nu-mi place să se creadă că Victor Piţurcă rămîne la ««naţională»», pentru contract, ci pentru că actuala conducere are încredere în Victor Piţurcă!”, a spus tehnicianul, după ce a primit binecuvîntarea noului şef al FRF.
Nu-i place să se creadă, asta e! Să se împace cu ideea. De-a lungul mandatelor sale pe banca „tricolorilor”, Piţurcă a ajuns să exceleze în negocierea contractelor cu Federaţia. În 2009, s-a luptat ca un leu să-şi încaseze despăgubirile după demitere. FRF i-a propus 200.000 de euro, apoi a plusat şi, într-un final, după mai multe runde de discuţii, Piţurcă a plecat contra sumei rotunde de 300.000 de euro. Acum, dacă e împins cu forţa afară din metrou, înainte de finalul preliminariilor Euro 2016, selecţionerul primeşte jumătate de milion de euro. Mai mult decît dacă ne-ar calfica la turneul final: doar 350.000 de euro.

Din punct de vedere financiar, lui Piţurcă îi convine să fie dat afară. Dar îi convine şi să rămînă, pentru un salariu de 400.000 de euro pe an. „Nu voi renunţa la nici o clauză din contract, pentru că şi în România este normal să se respecte orice contract. Un contract este foarte clar!”, a ţinut să anunţe selecţionerul. Ştie cel mai bine cum e treaba cu contractele. Are şi certificat de expert de la Curtea Supremă, care a considerat că fapta lui „de a se implica direct în perfectarea unui antecontract de vînzare-cumpărare în formă olografă” merită un an de închisoare cu suspendare.

„Vom merge înainte cu Victor Piţurcă!”, a deliberat Burleanu. Bine, dacă s-a sucit el cu 180 de grade, după cîştigarea alegerilor, nu înseamnă neapărat că „înapoi” a devenit „înainte”. Păstrînd un selecţioner cu o condamnare penală şi fără rezultate în ultimii ani, mergem în orice altă direcţie, numai înainte – nu.

Dacă nu-l schimbă din post, noul preşedinte se oferă să-i schimbe măcar vederile, să-i impună anumiţi jucători. Urmează să-i dea şi indicaţii tactice, apoi să-i conducă antrenamentele. Treptat, treptat, îi va face toată munca de antrenor. Iar Piţurcă doar va încasa banii, ca selecţioner onorific. Toţi oamenii lăsaţi în posturi de Mircea Sandu se vor numi, din „toxici” – „onorifici”. E un fel de-a spune, pentru că „onorificii” ăştia deţin încă puterea reală.

Nu e o mare surpriză că Piţurcă a rezistat schimbării de la vîrful FRF. Dar e o mică dezamăgire naivă, aşa, confirmarea lui în funcţie. E prima înfrîngere de etapă care amortizează elanul retoric al noului şef federal şi aruncă o umbră pesimistă asupra tabloului de răzmeriţă euforică din Adunarea Generală. Mai avem de aşteptat pînă să vedem schimbîndu-se ceva în FRF. Nu „pe ici, pe colo”, ci „prin părţile esenţiale”, cum ar fi conducerea tehnică a „naţionalei”.

Deocamdată, nu s-a produs decît o imprevizibilă schimbare de nume şi o previzibilă schimbare de discurs: „Îi mulţumesc foarte mult domnului Mircea Sandu pentru sprijinul pe care vrea să mi-l acorde în aces mandat!”. Ce i-o fi răspuns? Cu mare plăcere!