Ce vor deputaţii? O justiţie microbistă!

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, s-a alăturat corului de comentatori ai deciziilor judecătoreşti. S-a pronunţat despre verdictul din Dosarul Transferurilor.

Nu ne erau de-ajuns politica, agricultura şi fotbalul, ajungem să ne pricepem cu toţii şi la dreptul penal. „Regret că […]

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, s-a alăturat corului de comentatori ai deciziilor judecătoreşti. S-a pronunţat despre verdictul din Dosarul Transferurilor.

Nu ne erau de-ajuns politica, agricultura şi fotbalul, ajungem să ne pricepem cu toţii şi la dreptul penal. „Regret că justiţia nu are şi o componentă socială!”, a spus şeful a jumătate din Legislativul României, citat de Hotnews.ro. De fapt, în acest caz particular, mergea mai degrabă „o componentă microbistă”.

Demnitarul a adăugat că ar semna degrabă o petiţie, „personal aş semna-o”, pentru graţierea lui Gică Popescu. Crin Antonescu ar semna-o şi el. Şi probabil vor mai apărea şi alte nume de politicieni pe listă. Dar de ce se complică ei? De ce nu propun ei o amnistie pentru toţi prietenii lor!? Sau pentru cei care au jucat, joacă ori vor juca fotbal? Sau pentru toţi marii noştri sportivi, să stea ei liniştiţi, mai presus de tribunale? „Este un simbol pentru mine, ca oltean, îl apreciez. A făcut foarte mult bine României!”. Da, e adevărat, Gică Popescu e un simbol al fotbalului românesc, dar, conform deciziei magistraţilor, a încălcat legea.

Ce mai rămîne de spus? Să ne bucurăm cuminţi că domnul Zgonea nu e vecin de bloc cu vreunul din torţionarii comunişti. Sau că n-a jucat fotbal cu criminali în serie. Ar fi ieşit suspinînd pe holurile Parlamentului cu declaraţii de acest gen: „Cutăriţă infractor este un simbol pentru mine, ca locatar. Îşi plăteşte întreţinerea la zi, răspunde la salut, plantează părăluţe în faţa blocului. Nu dă petreceri cu lăutari. Şi să nu uităm că regimul în care a activat a făcut rău, dar a făcut şi mult bine României!”. Apoi domnul Zgonea s-ar fi ales cu febră musculară, la cîte petiţii de graţiere ar fi semnat.

Gura politicianului adevăr grăieşte! Domnul Zgonea amestecă lucrurile, falsul cu un pic de adevăr, realitatea cu un pic de aberaţie, nonsensul cu multiple fracturi de logică. El confundă justiţia oamenilor, cea care stă la baza statului de drept, cu justiţia divină. Judecătorii de la Curtea de Apel nu sînt plătiţi să judece faptele bune ale inculpaţilor, faptele lor rele şi să facă apoi clasamentul „la adevăr”. Iese cu minus? Îi bagă la închisoare. Iese cu plus? Îi iartă sau, după caz, îi felicită.
Dacă lucrurile ar sta aşa, domnul Zgonea ar fi şomer. Pentru că n-ar mai avea nici un rost să facem legi. Dumnezeu cu mila! Dreptatea s-ar împărţi în funcţie de cine cu cine a jucat fotbal, cine la ce echipă a luat Cupa, cine pe cine place, cine e oltean, cine e moldovean, cine cui a făcut mult bine în campanie şi nu numai.

În viziunea domnului şef al deputaţilor, ghinionul lui Gică Popescu este că a dat peste nişte judecători cu care n-a jucat fotbal. Ghinionul nostru este că trimitem în Parlament domni Zgonea, care aspiră la o justiţie cu o „componentă socială”, emoţională, personală, sentimentală, spirituală, poetică, transcendentală, numai raţională – nu.

Una e să regreţi că procesele durează prea mult, că sistemul e greoi şi că verdictele vin cînd inculpaţii au ajuns deja să suporte rigorile bătrîneţii sau ale bolii. Dar domnul Zgonea nu regretă că legea se aplică tîrziu. El regretă, pur şi simplu, că legea se aplică în cazul tuturor.